French
DeutschȘemlacu Mare, Timiș
| Șemlacu Mare | |
| germană Groß Schemlak maghiară Nagysemlak, Mezosomlyo | |
| — sat — | |
 | |
  Șemlacu Mare Șemlacu Mare (România) | |
| Coordonate: 45°21′36″N 21°26′26″E / 45.36000°N 21.44056°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Timiș |
| Oraș |  Gătaia |
| SIRUTA | 157175 |
| Prima atestare | 1270 |
| Altitudine | 106 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 264 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 307194 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Șemlacu Mare (germană Groß Schemlak, maghiară Nagysemlak, Mezosomlyo) este un sat ce aparține orașului Gătaia din județul Timiș, Banat, România.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Prima mențiune documentară datează din anul 1270, atunci când localitatea este amintită într-un document ecleziastic cu numele de Meseusumlow. Era un centru rural relativ important. Regele Béla al IV-lea a înființat aici o mănăstire cu hramul „Sfântul Thomas Becket”. În anul 1278 abatele mănăstirii se numea Iacob și aparținea Ordinului Sfântului Augustin.[1]
La 1319 este menționat cu numele de Mezo-Sumlo. Între 1344 și 1370 avea deja statutul de oraș (civitas Mezeusumplyo). A decăzut spre sfârșitul Evului Mediu, coborând la rang de târg. În 1624 e menționat ca oppidum Mezo Somyo. Satul a devenit majoritar slovac după 1720, când a fost reînființat, cu numele de Semlak și colonizat cu familii de slovaci. Astăzi Șemlacu Mare este un sat majoritar românesc.
Populație
[modificare | modificare sursă]| Recensământul[2] | Structura etnică | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Anul | Populația | Români | Germani | Maghiari | Slovaci | Alte etnii | ||
| 1880 | 973 | 752 | 56 | 43 | 110 | 12 | ||
| 1900 | 1.076 | 823 | 82 | 50 | 101 | 20 | ||
| 1941 | 1.017 | 759 | 34 | 104 | ? | 120 | ||
| 1977 | 619 | 530 | 12 | 32 | 39 | 6 | ||
| 1992 | 409 | 382 | 10 | 6 | 9 | 2 | ||
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Adrian Andrei Rusu, Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 253.
- ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Timiș 1880 - 1992