Adelaida Mateescu

Adelaida Mateescu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Otaci, județul Soroca, România Modificați la Wikidata
Decedată (77 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieom de știință Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Adelaida Mateescu (n. 1 aprilie 1932, Otaci, județul Soroca, România – d. 20 mai 2009) a fost o profesoară universitară română, cunoscută pentru contribuțiile sale în domeniul teoriei circuitelor și prelucrării semnalelor. A fost membră a Academiei de Științe Tehnice a României și laureată a premiilor „Traian Vuia” (1984) și „Gheorghe Cartianu” (1999) acordate de Academia Română.[1]

A absolvit cursurile liceale în Chișinău, apoi pe cele ale Facultății de Electronică și Telecomunicații din Institutul Politehnic București, devenind în 1956 ingineră în specialitatea telecomunicații. În această calitate a lucrat un an la Direcția PTTR a Capitalei, în Serviciul Măsurători.

Din 1957 a îmbrățișat cariera didactică, fiind angajată ca asistent universitar în Catedra Telefonie–Telegrafie a Politehnicii din București, instituție în care a activat neîntrerupt până la sfârșitul vieții. A urcat pe scara ierarhiei universitare, fiind pe rând șef de lucrări, conferențiar, profesor (1972), conducător de doctorat (1974).

În 1965 a obținut doctoratul în ingineria telecomunicațiilor la Universitatea Politehnica București, prin susținerea tezei de doctorat intitulată „Egalizarea în sens Cebîșev a timpului de propagare de grup“, elaborată sub îndrumarea prof. dr. ing. Gheorghe Cartianu, membru corespondent al Academiei Române.

A desfășurat activități de cercetare cu rezultate remarcabile în următoarele direcții: studiul și evaluarea senzitivității funcțiilor de circuit pasive și active; proiectarea și realizarea unor circuite pentru transmisiunile de date; prelucrarea numerică a semnalelor și proiectarea filtrelor digitale; comunicații multimedia și comunicații mobile. A publicat peste 100 de articole în reviste științifice din tară și străinătate, precum și carti de specialitate.[2][3] A îndrumat numeroși doctoranzi, dintre care peste 30 au obținut titlul de doctor inginer.[4]

Adelaida Mateescu a deținut numeroase funcții manageriale în cadrul Universității Politehnica din București, după cum urmează: prorector al Universității (1984-1988 și 1990-1992), decan al Facultății de Electronică și Telecomunicații (1981-1985), prodecan al Facultății de Electronică și Telecomunicații (1968-1972) și șef al Catedrei de Radiocomunicații și Transmisiuni de Date (1970-1980 și 1992-2000).[4]

Ca o recunoaștere a contribuțiilor științifice și didactice, Adelaida Mateescu a fost laureată a premiilor Traian Vuia (1984) și Gheorghe Cartianu (1999), acordate de Academia Română, și a premiului AGIR (2000). A fost membru al Consiliului Național de Atestare a titlurilor științifice (1978-1997), membru fondator al Academiei Române de Științe Inginerești și președintele Secției de Tehnologia Informației și Calculatoare. A primit titlurile de Doctor Honoris Causa Doctor al Universității tehnice din Moldova (1998)[5] și al Universității Tehnice Gh. Asachi din Iași (2002).[4]

În anul 2002, a fost decorată de către președintele României cu înalta distincție „Serviciul credincios în grad de cavaler”.[4]


Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Adelaida Mateescu”. Academia de Științe Tehnice din România. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Adelaida Mateescu. Semnale, circuite si sisteme. Probleme. Editura Militara, 1998.
  3. ^ „Identities: Adelaida Mateescu”. OCLC WorldCat. Accesat în . 
  4. ^ a b c d „Adelaida Mateescu”. Universitatea Politehnica Bucuresti. Accesat în . 
  5. ^ Aurel Marinciuc, Universitatea Tehnică a Moldovei, 1964-2004, Chișinău, Ed. Museum, 2004
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Adelaida_Mateescu&oldid=15966583