Alexandru Vlahuță
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Alexandru Vlahuță | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | [1][2] Pleșești, Principatul Moldovei | ||
Decedat | (61 de ani)[1][3][2] București, România[4][5] | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | scriitor, poet | ||
Limbi vorbite | limba română[2] | ||
Activitate | |||
| |||
Modifică date / text |
Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui — d. 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, fiu al unui mic proprietar de pământ. A urmat școala primară și liceul la Bârlad, între 1867 și 1878, susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfântul Gheorghe”). În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893–1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor. În 1905 se căsătorește pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, județul Râmnicu Sărat. În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia a fost V. Voiculescu.
Vlahuță a murit la București la 19 noiembrie 1919. Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”.
In memoriam
[modificare | modificare sursă]- Casa memorială „Alexandru Vlahuță” din Agapia, Neamț
- Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”, localitatea Dragosloveni, comuna Dumbrăveni, Vrancea
- Liceul Pedagogic „Alexandru Vlahuta”, Bârlad
- Colegiul Național „Alexandru Vlahuță”, Râmnicu Sărat
- Liceul Tehnologic „Alexandru Vlahuță”, Podu Turcului, Bacău
- Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță”, București, Sector 1
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]Proză
[modificare | modificare sursă]- 1886 - Nuvele
- 1892 - Din goana vieții
- 1894 - Dan
- 1895 - Un an de luptă
- 1895 - Icoane șterse (Nuvele și mintiri)
- 1897 - În vâltoare
- 1899 - Clipe de liniște
- 1901 - România pitorească
- 1908 - Din trecutul nostru
- 1908 - Din durerile lumii
- 1909 - File Rupte
- 1910 - Pictorul N. I. Grigorescu
Poezie
[modificare | modificare sursă]- 1887 - Poezii
- 1894 - Poezii vechi și nouă
- 1895 - Iubire
- 1904 - Poezii (1880-1904)
- 1909 - Poezii (1880-1908)
- 1911 - La gura sobei
- 1914 - Dreptate
- 1915 - Poezii (1880-1915)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Alexandru Vlahuță”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Влахуцэ Александру, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ „Alexandru Vlahuță”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Влахуцэ Александру, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Silvian Iosifescu, Alexandru Vlahuță, Editura Colectia contemporanul, 1953
-05-09-2008 Alexandru Vlahuță - 150 de ani de la naștere], 5 septembrie 2008, Costin Tuchilă, Amos News
- Biografie audio-video Alexandru Vlahuta
- Valori ale culturii naționale: 90 ani de la moartea lui Alexandru Vlahuță, 19 noiembrie 2009, Amos News
- Alexandru Vlahuță, prietenul fidel al lui Eminescu[nefuncțională], 10 februarie 2009, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
Vezi și
[modificare | modificare sursă]