Alfabetul chirilic moldovenesc

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Alfabetul chirilic moldovenesc a fost folosit în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) începând cu din 1924 (cu o întrerupere între 1932-1938) și, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM). Este folosit și azi în Republica Moldovenească Nistreană (Transnistria), unde autoritățile separatiste îi prigonesc pe cei care folosesc alfabetul latin.^[1][2]

Este un alfabet de legătură între cel românesc și cel rusesc. A fost introdus mai ales pentru a sprijini teza sovietică a existenței limbii moldovenești. Cu toate acestea, românii care cunosc alfabetul chirilic înțeleg cuvintele scrise în acest alfabet chirilic simplificat și nu au nevoie de mijloace auxiliare ori cunoștințe speciale.

Acest alfabet are 31 de caractere. În unele nume se recurge la utilizarea unor litere ca: Ъъ (Ă ă), Щщ (Șt, șt) (acestea prezente și în alfabetul chirilic bulgar, precum și în alfabetul chirilic românesc) și Ёё (IO, io, ca diftong).

(Mihai Eminescu, Luceafărul)

С = К (nu înaintea vocalelor).

CA = КА.

CĂ = КЭ.

CÂ = КЫ.

CE = ЧЕ.

CEA = ЧА (în rădăcina cuvint; ex: ча́фэ/ceáfă, ча́пэ/ceápă, чарэ/ceară, ча́й/ceái, часо́рник/ceasórnic; excepție: ачя́/aceá, чя/cea, чя́лалтэ/ceálaltă), -ЧЯ- (în substantive, verbe şi adjective derivate; ex: зи́чя/zícea, па́чя/pácea, чи́нчя/cíncea, ынчя́пэ/înceápă, продучя́/produceá; excepție: ача́стэ/aceástă, дулча́цэ/dulceáță).

CHEA = КЯ (ex: кяг/cheag, урéкя|uréchea, ынтортокя́т/întortocheát, тиникя́/tinicheá).

CHIA = КЯ (ex: кяр/chiar, демакя́/demachiá)

CI = ЧИ (de оbicei), ЧЬ (ca ultimă literă a unui cuvânt, dacă nu еste аccentuat), Ч/ЧЬ (ca ultimă literă a unui cuvânt, dacă acesta corespunde șablonului: ...ci (singular) ~ ...ci (plural); ex: Koпoло́вичь/Kopolóvici).

CIA = ЧИА.

CIO = ЧО.

CIU = ЧУ.

CO = КО.

CU = КУ.

E = Е.

EA = Я (dacă se citește ca un singur sunet [ʲa] sau [e̯a], ex: бя́тэ/bеátă), ЕА (dacă sunt două sunete; ex: реа́л/reál și креа́т/creát).

EEA = ЕЯ.

EIE = ЕЕ (fon. [e-ie], de ex.: ке́е/chéie),

G = Г (dar nu înaintea vocalelor).

GE = ӁЕ.

GEA = ӁЯ (de obicei), ӁА (sau, mai rar; ex: Азербайӂа́н/Azerbaidján).

GI = ӁИ (de оbicei), ӁЬ (ca ultimă literă a unui cuvânt, dacă nu еste аccentuat).

GIA = ӁИА.

GIO = ӁИО (de obicei), -ӁЬО- (sau, mai rar; ex: palavragioaică/палавраӂьоайкэ, ӂьо́с/giós).

GIU = ӁИУ.

H = Х (nu sе scrie după C și G).

I = И (de obicei), -Ь (la sfârșitul unui cuvânt, dacă nu se accentuează (i semivocalic)), -Й (la sfârșitul unui cuvânt, după vocale (i semivocalic)).

IA = Я (la începutul unui cuvânt și după vocale), -ИЯ (în cuvinte ca: Ромыни́я/Românía); în verbe: detalía/детали́я), -ИА- (în cuvinte împrumutate; ex: Дамиа́н/Damián), -ЬЯ- (doar în: бья́тэ/biátă), -ИА- (în cuvinte locale).

IE = Е (la începutul unui cuvânt și după vocale), ИЕ (în cuvinte ca: теори́е/teoríe), ЬЕ (de obicei în cuvinte locale: пьерду́т/pierdút), ИЕ (în cuvinte împrumutate: Униуня Совие́тикэ/Uniunea Soviétică).

II = ИЙ (ca ultime litere ale unui cuvânt), -ИИ- (în interiorul unui cuvânt).

III = ИИЙ (ca ultime litere ale unui cuvânt, ex: копиий/copiii).

IO = ЙО (sau, mai rar; ex: йод/iod, Йо́рдан/Iórdan, пло́йос/plóios, майо́р/maiór), ИО (la începutul unui cuvânt), ЙО (după vocale), ИО (normal).

IU = ИУ (ex: интерви́у/intervíu; în sufixul -циуне (-țiune); ex: акциу́не/acțiúne), Ю (la începutul unui cuvânt), Ю (dacă sе citește cа [ʲu]: óchiul/о́кюл), ЬЮ (în cuvinte împrumutate: и́нтервью/interview).

X = КС [ks], КЗ [gz].

• Alfabetul chirilic român
• Ӂ