French
DeutschAurelian Sacerdoțeanu
| Aurelian Sacerdoțeanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Costești, Vâlcea, România |
| Decedat | (71 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | istoric |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Aurelian Sacerdoțeanu (n. , Costești, Vâlcea, România – d. , București, România) a fost un istoric și arhivist român, care a avut merite importante în dezvoltarea învățământului arhivistic românesc. A fost director al Arhivelor Statului (1938–1953) și profesor universitar. A fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice (1939–1948), director al revistei Hrisovul, buletinul Școlii de Arhivistică (1941–1947).
Biografie[modificare | modificare sursă]
Aurelian Sacerdoțeanu s-a născut pe 20 decembrie 1904 în comuna Costești din județul Vâlcea, într-o familie de preoți.
A studiat istoria în cadrul Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București între anii 1924 și 1927, dobândind cunoștințe de de paleografie slavă, greacă și latină. În paralel, a urmat timp de un an de zile cursurile Facultății de Teologie.
A făcut cursurile Școlii Române de la Paris, frecventând în același timp și cursuri la Sorbona, la École Nationale des Chartes și la Institut du Panthéon. Și-a luat în 1930 doctoratul (magna cum laude).
Între 1930–1948 a fost profesor titular la Școala Superioară de arhivistică, iar din 1938 directorul instituției.
În 1935 a fost premiat de Academia Română pentru opera Marea Invazie Tătară și Sud-Estul European, apărută în 1933 (reproducerea unei conferințe ținute în 1932 despre invazia din 1241). În 1937 a fost premiat tot de Academie pentru lucrarea Considerații asupra istoriei Românilor în evul mediu. Dovezile continuității și drepturile românilor asupra teritoriilor lor actuale.
În noiembrie 1931 s-a căsătorit cu Virginia Vasiliu, asistenta lui N. Iorga, pe care o cunoscuse la Școala Română din Roma.
A fost profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București: catedra de istorie medie, modernă și contemporană (1950–1952), catedra de arhivistică (1952–1968) și catedra de istoria României (1968–1970).
A murit la 7 iunie 1976. Muzeul județean din Râmnicu Vâlcea îi poartă numele.
Opere[modificare | modificare sursă]
- Marea invazie tătară și Sud-Estul european, București,
- Arhivistica, București: Editura Didactică și Pedagogică,
- Dimitre Onciul. Studii de istorie, București: Editura Albatros,
- B. P. Hasdeu. Scrieri istorice, vol. I–II, București: Editura Albatros,
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Corneliu-Mihail Lungu (coord.) (), Aurelian Sacerdoțeanu. Corespondență (1928–1976), Ediție de documente întocmită de Maricica Ifrim și Ana-Felicia Diaconu, București: Arhivele Naționale ale României
- M[ioc], D[amaschin] (), „Stoicescu, Nicolae I”, În Ștefănescu, Ștefan (coordonator științific), Enciclopedia istoriografiei românești, București: Editura științifică și enciclopedică, pp. 290–291
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Recenzie la Marea Invazie Tătară și Sud-Estul European de J. Gouillard, persee.fr. Accesare la 28 septemvrie 2022