Biotină
Biotină | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 58-85-5 |
ChEMBL | CHEMBL857 |
PubChem CID | 171548 |
Formulă chimică | C₁₀H₁₆N₂O₃S[1] |
Masă molară | 244,088163372 u.a.m. |
Punct de topire | 230 °C[2] |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Biotina, denumită și vitamina H, vitamina B7 sau vitamina B8 este un tip de vitamina B.[3][4] Este implicată într-un număr variat de procese metabolice, atât în organismul uman, cât și la alte organisme, în principal cele legate de utilizarea grăsimilor, carbohidraților și aminoacizilor.[5]
Descoperire
[modificare | modificare sursă]Biotina, este cunoscută și ca vitamina H, vitamina B7 sau vitamina B8, este o moléculă din clasa vitaminelor care funcționează ca un cofactor enzimatic.
A fost descoperită în anul 1936 de către biochimistul elvețian Heinrich Adolf Birnbaum folosind-o ca factor de creștere al streptococilor în timpul cercetărilor sale.
Structura chimică
[modificare | modificare sursă]Utilizarea în medicină
[modificare | modificare sursă]- Dermatite
- Afecțiuni ale părului
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Biotină”, biotin (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ Jean-Claude Bradley Open Melting Point Dataset
- ^ „Biotin – Fact Sheet for Health Professionals”. Office of Dietary Supplements, US National Institutes of Health. . Accesat în .
- ^ „Biotin”. Micronutrient Information Center, Linus Pauling Institute, Oregon State University, Corvallis, OR. . Accesat în .
- ^ Penberthy WT, Sadri M, Zempleni J (). „Biotin”. În BP Marriott, DF Birt, VA Stallings, AA Yates. Present Knowledge in Nutrition, Eleventh Edition. London, United Kingdom: Academic Press (Elsevier). pp. 289–304. ISBN 978-0-323-66162-1.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
|
|