Caroline Cellier

Caroline Cellier

Caroline Cellier în filmul Să moară fiara! (1969)
Date personale
Nume la naștereMonique Marie Louise Cellier
Născută[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Montpellier, Franța[6] Modificați la Wikidata
Decedată (75 de ani)[6][1][7][8] Modificați la Wikidata
Paris, Métropole du Grand Paris, Franța[8][6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Căsătorită cuJean Poiret (–)[9] Modificați la Wikidata
CopiiNicolas Poiret[*][[Nicolas Poiret (French filmmaker and screenwriter)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFranţa Franța
Ocupațieactriță de teatru
actriță de film
actriță de televiziune
Limbi vorbitelimba franceză[10] Modificați la Wikidata
Alma materCours Simon
Lycée Molière
Ani de activitate1963 – 2011
DebutLa Tête du client (1965)
Alte premii
César de la meilleure actrice dans un second rôle[*][[César de la meilleure actrice dans un second rôle (award)|​]] (1985) pentru Anul meduzelor
prix Suzanne-Bianchetti[*][[prix Suzanne-Bianchetti (French film award)|​]] (1967)
grand prix Gérard-Philipe de la Ville de Paris[*][[grand prix Gérard-Philipe de la Ville de Paris |​]] (1965) Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Caroline Cellier (n. , Montpellier, Franța – d. , Paris, Métropole du Grand Paris, Franța) este o actriță franceză de film, teatru și televiziune.

În 1985, a câștigat premiul César pentru cea mai bună actriță în rol secundar în filmul Anul meduzelor.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Fiica lui Hubert Cellier, mecanic auto, și a lui Jacqueline Serrou[11], Monique Cellier este pasionată de teatru și cinema încă din copilărie. A intrat la cursul de teatru a lui René Simon în 1963 și a făcut primii pași pe scenă în același an în piesa On ne peut jamais dire.

În 1964, Caroline Cellier și-a făcut debutul în televiziune, jucând în La Mégère apprivoisée, cu Bernard Noël, și Une fille dans la montagne, cu Jacques Higelin, dar nu a uitat de teatru. În 1964, a jucat în Croque-Monsieur și Vijelie în crengile de sassafras (Du vent dans les branches de sassafras) de René de Obaldia, piese pentru care a câștigat premiile Gérard-Philipe și Suzanne Bianchetti.

Un an mai târziu, a debutat în film în La Tête du client (1965), de Jacques Poitrenaud, unde a jucat alături de Francis Blanche, Michel Serrault și Jean Poiret. Întâlnirea cu acesta din urmă îi va marca viața.

În 1968, a jucat în La Vie, l'Amour, la Mort de Claude Lelouch, înainte de a juca un an mai târziu alături de Michel Duchaussoy și Jean Yanne în Que la bête meure de Claude Chabrol. De atunci, actrița a alternat între teatru, filme de televiziune și cinema. Lucrează pentru Lelouch, Claude Chabrol, Édouard Molinaro și chiar Françoise Sagan.

Consacrarea a venit în anii 1980. În 1982, a jucat rolul soției lui Patrick Dewaere în O mie de miliarde de dolari de Henri Verneuil, și s-a bucurat de succes cu Surprise Party, de Roger Vadim și Anul meduzelor, de Christopher Frank, pentru care a câștigat în 1985 premiul César pentru cea mai bună actriță în rol secundar. În același an, actrița l-a întâlnit pe Claude Chabrol în Poulet au vinaigre.

Din 1986, a jucat roluri mai puțin convenționale, rolul unei dependente de jocurile de noroc în Poker, de Catherine Corsini, alături de Pierre Arditi, o prostituată în La Contre-allée (1991). A jucat sub conducerea soțului ei Jean Poiret, în adaptarea cărții lui Alexandre Jardin, Zebra (1992), apoi a jucat-o pe Margareth Hunter în Farinelli (1994), după care a urmat doi ani mai târziu filmarea cu Claude Lelouch pentru Hommes, femmes, mode d'emploi (1996).

În 1965, Caroline Cellier l-a cunoscut pe actorul Jean Poiret cu care a împărtășit viața. Au un fiu, Nicolas, născut la 19 noiembrie 1978, care a devenit autor și scenarist.

Caroline Cellier a decedat pe 15 decembrie 2020 la Paris, la vârsta de 75 de ani, după o lungă luptă cu cancerul de sân care a fost diagnosticat în 2013.[12] Este înmormântată lângă Jean Poiret în cimitirul Montparnasse.

Filmografie selectivă

[modificare | modificare sursă]

Premii și nominalizări

[modificare | modificare sursă]

Premii

[modificare | modificare sursă]

Nominalizări

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Who's Who in France 
  2. ^ Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  3. ^ Caroline Cellier, Discogs, accesat în  
  4. ^ Caroline Cellier, Roglo 
  5. ^ „Caroline Cellier”, Internet Movie Database, accesat în  
  6. ^ a b c Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  7. ^ L’actrice Caroline Cellier, connue pour ses seconds rôles, est décédée à 75 ans (în franceză) 
  8. ^ a b L’actrice Caroline Cellier est morte (în franceză) 
  9. ^ https://www.francebleu.fr/infos/faits-divers-justice/l-actrice-caroline-cellier-est-decedee-1608101730, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ Who's Who in France, dictionnaire biographique, 1992-1993. Éditions Jacques Lafitte, 1992.
  12. ^ „Mort de Caroline Cellier : son fils Nicolas Poiret livre de bouleversantes confidences sur la maladie de sa mère”. Accesat în . 
  13. ^ Titlul la cinemagia.ro

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Caroline_Cellier&oldid=16804294