Împăratul Chongzhen
Împăratul Chongzhen 崇禎帝 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 6 februarie 1611 Beijing, Dinastia Ming |
Decedat | 25 aprilie 1644 Beijing |
Înmormântat | Siling Mausoleum (Ming dynasty)[*] |
Cauza decesului | sinucidere (spânzurare) |
Părinți | Împăratul Taichang Împărăteasa Xiao Chun |
Frați și surori | Princess Suiping[*] Princess Daowen[*] Daoyi[*] Princess Huaishu[*] Q11094027[*] Zhu Huiwan[*] Zhu Huitai[*] Zhu Huiheng[*] Zhu Huichang[*] Princess Le An[*] Princess Ningde[*] Tianqi Emperor[*] Zhu Youxu[*] Zhu You[*] Zhu Youji, Prince Qisi[*] Zhu Youmo, Prince Huaihui[*] Zhu Youjian[*] |
Căsătorit cu | Împărăteasa Zhuang Lie Min Nobila Consort Gong Shu, concubină Nobila Consort Yuan concubină Consort Shun, concubină Consort Shen, concubină Consort Wang, concubină Consort Wang, concubină Consort Liu, concubină Consort Fang, concubină |
Copii | Zhu Cilang, Prinț Moștenitor Xianmin Zhu Cixuan, Prinț Yin de Huai Zhu Cijiong, Prinț Ai de Ding Zhu Cizhao, Prinț Dao de Yong Zhu Cihuan, Prinț Ling de Ding Zhu Cican, Prinț Huai de Dao Prinț Liang de Dao Prințesa Kunyi Zhu Meicuo, Prințesă Changping Prințesa Zhaoren |
Ocupație | monarh |
Apartenență nobiliară | |
Familie nobiliară | Dinastia Ming |
Ultimul Împărat al dinastiei Ming | |
Domnie | 2 octombrie 1627 – 25 aprilie 1644 |
Predecesor | Împăratul Tianqi |
Succesor | Împăratul Hongguang |
Împărat al Chinei | |
Domnie | 2 octombrie 1627 – 25 aprilie 1644 |
Predecesor | Împăratul Tianqi |
Succesor | Împăratul Shunzhi |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Împăratul erei Chongzhen (chineză simplificată: 崇祯; chineză tradițională: 崇禎; pinyin: Chóngzhēn; scris vechi: Ch'ung-cheng), (n. , Beijing, Dinastia Ming – d. , Parcul Jingshan, Beijing, Republica Populară Chineză) a fost al 16-lea și ultimul împărat al dinastiei Ming în China. A domnit din 1627 până în 1644, sub era care înseamnă "onorabil și de bun augur".
Familie
[modificare | modificare sursă]- Împărăteasa Xiaojielie, din clanul Zhou (10 Mai 1611 – 24 Aprilie 1644)
- Zhou Cilang, Prințul Mostenitor Xianmin (26 Februarie 1629 – 1644) , primul fiu
- Zhu Cixuan, Prinț Huaiyin, (d. 15 Ianuatie 1630) al doilea fiu
- Prințesa Kuanyi (1630 – 24 Aprilie1644), prima fiica
- Zhu Meicou, Printesa Changping (2 Mai 1630 – 26 Septembrie 1647) , a doua fiica
- s-a casatorit cu Zhou Xian in 1644
- Zhu Cijiong, Prinț Ding'an (b. 1632), al treilea fiu
- Prințesa Zhaoren (1639 – 24 Aprilie 1644), a treia fiica
- Nobila Consoartă Imperiala Gongshu, din clan Tian
- Zhu Cizhao, Prințul Tongdao ( b. 1632), al patrulea fiu
- Zhu Cihuan, Prințul Daoling (1633–1637),, al cincilea fiu
- Zhu Cican, Prințul Daohui (1637 – 5 Mai 1639), al saselea fiu
- Prințul Daoling, al saptelea fiu
- Nobila Consoarta, din clanul Yuan
- A patra fiica
- Nobila consoarta imperială Shun, din clanul Wang
- Necunoscut:
- A cincea fiica
- A sasea fiica
Biografie
[modificare | modificare sursă]Născut Zhu Youjian, Chongzhen a fost al cincilea fiu al împăratului Taichang și Liu Shunu, o concubină de rang inferior. Când avea patru ani, mama lui a fost ucisă de împărat din motive rămase necunoscute. Zhu Youjian a fost adoptat inițial de consoarta Kang; câțiva ani mai târziu a fost transferat consoartei Zhuang, după ce consoarta Kang a născut o altă prințesă și l-a adoptat pe Zhu Youxiao (mai târziu împăratul Tianqi).
Toți fiii împăratului Taichang au murit de tineri cu excepția fiul cel mare Tianqi și a lui Chongzhen. Chongzhen a crescut într-un mediu singuratic și relativ liniștit. Temându-se de puternicul eunuc Wei Zhongxian, Chongzhen a evitat să meargă la Curte sub pretextul bolilor, până când a fost chemat de împăratul Tianqi în 1627. În acel timp Tianqi era grav bolnav și voia ca Chongzhen să se bazeze pe Wei Zhongxian în viitor.[1]
Chongzhen i-a succedat fratelui său la tron la vârsta de 17 ani. Succesiunea lui, în ciuda manevrelor lui Wei Zhongxian de a-și menține dominația la Curte, a fost ajutată de împărăteasa Zang.[2] Imediat după ce a preluat puterea, Chongzhen l-a eliminat pe eunucul Wei Zhongxian și pe Madame Ke, care deveniseră de facto conducători ai imperiului.
Chongzhen a încercat să conducă el însuși și a făcut tot ce a putut să salveze Dinastia Ming. Totuși, anii de corupție internă și o visterie goală au dus la imposibilitatea de a găsi miniștri capabili să ocupe posturile guvernamentale importante. De asemenea, Chongzhen avea tendința de a fi suspicios față de puținii subordonați calificați pe care îi avea, executând pe celebrul general Yuan Chonghuan, care a fost aproape singurul care a menținut frontiera de nord împotriva manchu în 1630.
O mică Era Înghețată din secolul al XVII-lea care a cauzat o secetă pe scară largă, foamete, revoltele agricultorilor din întreaga Chină,[3] toate acestea au dus la o cădere accelerată a Dinastiei Ming în timpul domniei împăratului Chongzhen. Printre revoltele populare cea mai semnificativă a fost cea condusă de Li Zicheng. Aceasta nu a putut fi înfrântă de către armatele Ming deja greu confrunte cu amenințarea Manchu în partea de nord.
La începutul anului 1644, situația împăratului a devenit nefavorabilă, însă el a refuzat sfatul de a-și muta curtea sau de-și trimite prințul moștenitor în sud.[4] În aprilie 1644, Li se pregătea să captureze capitala Beijing.
Decât să facă față capturării, umilirii și a unei probabile execuții din mâinile recent proclamatei dinastiei Qing, Chongzhen aranjat o sărbătoare și a chemat toți membri ai familiei imperiale cu excepția fiilor săi. Plângând și strigând "De ce a trebuit să te naști în familia mea?" (汝何故生我家!), el i-a ucis pe toți cu sabia. Toți au murit cu excepția celei de-a doua fiice, prințesa Chang Ping în vârstă de 16 ani, care a rămas fără brațul stâng încercând să se opună sabiei tatălui ei.[5]
Încă purtând haina imperială, Chongzhen a fugit în parcul Jingshan în spatele palatului și s-a sinucis prin spânzurare.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ 至是八月熹宗疾大漸十一日命召帝帝初慮不為忠賢所容深自韜晦常稱病不朝承召乃入問疾熹宗憑榻顧帝曰來吾弟當為堯舜帝懼不敢應良久奏曰臣死罪陛下為此言臣應萬死熹宗慰勉至再又曰善視中宮魏忠賢可任也帝益懼而與忠賢相勞若語甚溫求出 (崇禎長編 卷一)
- ^ 及熹宗大渐,折忠贤逆谋、传位信王者,后力也。 (明史 卷一百一十四)
- ^ "Annual temperatures during the last 2485 years in the mid-eastern Tibetan Plateau inferred from tree rings" by Y. LIU, Z. AN, H. W. LINDERHOLM, D. CHEN, H. SONG, Q. CAI, J. SUN, and H. TIAN
- ^ 丁亥,詔天下勤王。命廷臣上戰守事宜。左都禦史李邦華、右庶子李明睿請南遷及太子撫軍江南,皆不許。 (明史 卷二十四)
- ^ Herbert Allen Giles (). China and the Manchus. Cambridge: The University press. p. 24. Accesat în .(Original from the University of Michigan)