Emil Monția

Emil Monția
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Șicula, România Modificați la Wikidata
Decedat1965 (82 de ani) Modificați la Wikidata
Șiria, Arad, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
folclorist[*]
avocat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Emil Monția (n. , Șicula, Arad, România – d. 1965, Șiria, Arad, România) a fost un compozitor, culegător de folclor și avocat român.

Din 1906 se stabilește la Șiria, în județul Arad, unde a lucrat ca avocat.

Între membrii Marelui Sfat Național Român aleși în Adunarea de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918 s-a numărat și " Dr. Emil Monția, avocat, Șiria".[1]

În 1970, în castelul Bohuș din Șiria, a fost amenajat Muzeul Ioan Slavici și Emil Monția, care găzduiește pianul, vioara, partituri, fotografii de familie, note și obiecte personale ale compozitorului.[2]

Este înmormântat în cimitirul ortodox din Șiria.

În evidențele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Emil Monția apare ca decedat fără moștenitori ale drepturilor de autor [3].

  • În perimetrul castelului-muzeu se găsește și bustul lui Emil Monția.
  • Corul de Cameră al Casei de Cultură a Municipiului Arad poartă numele Emil Monția.

Mai jos, o listă de compoziții pentru pian solo compuse de Emil Monția în perioada 1900 - 1920: [4]

  • Codrule frunză galbenă, suită de doine și cântece poporale românești pentru pian
  • Colinde pentru pian nr. 1 - 44
  • Doină haiducească, suită de doine și cântece românești pentru pian
  • Doina Mureșului pentru pian
  • Doina vadului, suită de doine și cântece românești pentru pian
  • Rătăceam într-o grădină, suită de colinde
  • Suită de cântece, 15 piese pentru pian
  • Suită de colinde poporale românești
  • Suită de dansuri românești, pentru pian solo

Alte piese din repertoriu: "Fata de la Cozia", "Cercel", "Moștenitorul", "La fântâna cu găleată".

Emil Monția, supranumit și “schimnicul de la Șiria”, a scris drama muzicală în patru acte Misiunea din Efes.[5]