Forțele armate ale Turciei

Forțele armate ale Turciei Türk Silahlı Kuvvetleri
Fondată	3 mai 1920^[1]
Categorii de arme	Ramurile de servicii (2010 est.) Filiale principale (2010 est.) Forțele Terestre Turcești Forțele Navale Turcești Forțele Aeriene Turcești Academii de război din Turcia Filiale responsabile cu aplicarea legii (2010 est.) Jandarmeria Turcă^{[nb 1]}^* Garda de Coastă^{[nb 2]}^* *Notă: Jandarmeria și Garda de Coastă sunt sub comanda Ministerului de Interne pe timp de pace.
Sediul	Bakanlıklar, Çankaya, Ankara, Turcia
Conducere
Comandantul Suprem al Armatei	Președinte Recep Tayyip Erdoğan
Ministrul Apărării Naționale	Miniștri Hulusi Akar
Șeful Statului Major General	General Yașar Güler
Resurse umane
Vârsta de recrutare	21 (2010 est.)
Serviciu militar obligatoriu	6 sau 15 luni, (în funcție de nivelul de educație) (2010 est.)
Disponibili pentru serviciul militar	21.079.077 (2010 est.) bărbați, vârsta 16-49 (2010 est.)^[3] (2010 est.), 20.558.696 (2010 est.) femei, vârsta 16-49 (2010 est.)^[3] ((2010 est.))
Apți pentru serviciul militar	17.664.510 (2010 est.) bărbați, vârsta 16-49 (2010 est.)^[3] ((2010 est.)), 17.340.816 (2010 est.) femei, vârsta 16-49 (2010 est.)^[3] (16-49 (2010 est.)^[3])
Număr anual de persoane care împlinesc vârsta necesară	700.079 (2010 est.) bărbați ((2010 est.)), 670.328 (2010 est.) femei ((2010 est.))
Personal activ	▬ 639.551 - Total (2010 est.)(locul 10), inclusiv:^[2] ▬ Personalul civil: 51.863 (2010 est.)^[2] ▬ Forțele Terestre Turcești: 402.000 (2010 est.) ▬ Forțele Navale Turcești: 48.600 (2010 est.) ▬ Forțele Aeriene Turcești: 60.100 (2010 est.) ▬ Comandamentul General al Jandarmeriei: 276.320 (2010 est.) ▬ Garda de Coastă (Turcia): 5.324 (2010 est.)
Personal în rezervă	▬ 378.700 (2010 est) ^[2] ▬ Comandamentul General al Jandarmeriei: 50.000 (2008 est.)^[2] ▬ Alte ramuri combinate: 379.000 (2008 est.)^[2]
Cheltuieli
Buget	▲ $19 miliarde (2009 est. in constant 2008 USD) (clasat pe locul 12)^[4]
Procent din PIB	▲ 2.2% (2010 est.)^[5]
Industrie
Furnizori interni	Lista de furnizori majori (2010 est.), inclusiv: Makina ve Kimya Endüstrisi Kurumu BMC Sisteme FNSS ASELSAN GIRSAN TISAS Havelsan Transvaro Industria aerospațială din Turcia Otokar Roketsan TÜBITAK Pardus Gölcük Naval Shipyard Akdal Arms
Furnizori externi	Lista de furnizori majori (2010 est.), inclusiv: Statele Unite ale Americii Germania Regatul Unit Coreea de Sud Franța Rusia Ucraina China Israel Australia Canada
Importuri anuale	▲ $675 million (2009 est. in constant 1990 USD)^[6]
Exporturi anuale	▲ $830 m (USD) (2014 est.)^[7]
Modifică text

Forțele armate ale Turciei (în turcă Türk Silahlı Kuvvetleri sau TSK) sunt forțele armate ale Turciei. Ele sunt formate din Forțele Terestre, Forțele Navale, Forțele Aeriene, și Academiile de război. Jandarmeria și Garda de Coastă au funcții de aplicare a legii precum și funcții militare, ele activând în calitate de componente ale forțelor de securitate internă în timp de pace și sunt în subordinea Ministerului de Interne. Pe timp de război sunt subordonate Forțelor Terestre și Forțelor Navale. Președintele Turciei este comandantul suprem al armatei.

Actualul șef al Statului Major General este generalul Hulusi Akar. Șeful Statului Major General este comandantul forțelor armate. În timp de război, acesta acționează în calitate de comandant suprem, în numele Președintelui Turciei. Tot el reprezintă Comandamentul Militar Suprem al Forțelor Armate Turce în fața Marii Adunări Naționale a Turciei.^[8] Comanda forțelor armate și stabilirea politicilor și programelor legate de pregătirea pentru luptă a personalului, informații, operațiuni, organizare, instruire și servicii logistice sunt responsabilitățile Statului Major General. Mai mult, Statul Major General coordonează relațiile militare ale TSK cu statele membre ale NATO și alte națiuni prietene.

Există surse care afirmă că armata turcă își are originile în urmă cu mai mult de două milenii, fiind fondată de Modu Chanyu a Imperiului xiongnu în 209 î.Hr.,^[9] însă istoria modernă a armatei turce a început cu formarea sa, după prăbușirea Imperiului Otoman. După ce a devenit membru al NATO, la 18 februarie 1952, Turcia a inițiat un amplu program de modernizare a forțelor sale armate. În mod oficial, Forțele armate ale Turciei au devenit Forțele militare moderne din Turcia, devenind a 9-a forță într-un clasament al organizației. Forțele armate ale Turciei includ Forțele Terestre, Forțele Aeriene și Forțele Navale. De asemenea, sunt incluse Jandarmeria și Garda de Coastă din Turcia, astfel încât ambele dintre ele au funcții militare și de aplicare a legii. Armata turcă a trimis trupe pentru a lupta în Războiul din Coreea, acestea având un rol important în unele zone ale teatrului de luptă. Spre sfârșitul anilor 1980, a fost inițiat un al doilea proces de restructurare. Forțele armate turce participă și în cadrul Uniunii Europene, ca grupuri tactice de luptă sub controlul Consiliului European. TSK contribuie, de asemenea, cu personal operațional la inițiativa multinațională „corpul de armată Eurocorps” a UE și NATO.

Forțele armate turce reprezintă în prezent a doua mare forță militară activă a NATO, după Forțele armate ale SUA, având un număr estimată (în 2015) de 639.551 militari, angajați civili și personal paramilitar. Turcia este una dintre cele cinci state membre ale NATO, care fac parte din politica de partajare nucleară a alianței, împreună cu Belgia, Germania, Italia și Țările de Jos.^[10] Un total de 90 de bombe nucleare B61 sunt găzduite la Baza Aeriană de la İncirlik, dintre care 40 sunt alocate pentru a fi utilizate de către Forțele Aeriene din Turcia în cazul unui conflict nuclear, dar utilizarea lor necesită aprobarea NATO.^[11]

Istoria

Războiul de Independență

Articol principal: Războiul de Independență al Turciei.

Al doilea război mondial

Războiul din Coreea

Cipru

Acțiuni umanitare

2014-prezent

În prezent

Statul Major General - date
Date	Generali/Amirali	Ofițeri	Total (inclusiv civili)
21 Nov 2011^[12]	365	39.975	666.576
2 Oct 2013^[13]	347	39.451	647.583
2 May 2014^[14]	343	38.971	623.101

Statul Major General

Articol principal: Statul Major General al Republicii Turcia.

Forțele Terestre Turcești

Articol principal: Forțele Terestre Turcești.

Forțele Navale Turcești

Articol principal: Forțele Navale Turcești.

Forțele Aeriene Turce

Articol principal: Forțele Aeriene Turce.

Comandamentul General al Jandarmeriei

Articol principal: Comandamentul General al Jandarmeriei.

Garda de Coastă

Articol principal: Garda de Coastă (Turcia).

Academii de război din Turcia

Articol principal: Academii de război din Turcia.

Ramurile de servicii

Forțele Terestre Turcești (Türk Kara Kuvvetleri)
Forțele Aeriene Turcești (Türk Hava Kuvvetleri)
Forțele Navale Turcești (Türk Deniz Kuvvetleri)
Academii de război din Turcia (Türk Harp Akademileri)
Comandamentul General al Jandarmeriei (Jandarma Genel Komutanlığı)
Garda de Coastă (Turcia) (Sahil Güvenlik Komutanlığı)

Rolul armatei în politica turcă

Premii și medalii

Medalia de Onoare a Forțelor Armate Turce
Medalia Distinguished Service a Forțelor Armate Turce
Medalia forțelor armate turce pentru curaj distins si sacrificiu de sine
Medalia forțelor armate turce pentru bravură și bărbăție
Medalia forțelor armate turce de Onoare de Stat

Vezi și

Tentativa de lovitură de stat din Turcia din 2016

Note

^ În cadrul Ministerului de Interne, pe timp de pace.
^ În cadrul Ministerului de Interne, pe timp de pace.

Referințe

^ Harp Akademileri Komutanlığı, Harp Akademilerinin 120 Yılı, İstanbul, 1968, p. 26, 46.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Library of Congress - Federal Research Division (august 2008), Country Profile: Turkey (PDF), pp. 25–26
^ „The World Factbook - Turkey”. Central Intelligence Agency. Arhivat din original la 14 mai 2011. Accesat în 16 iunie 2011.
^ „The SIPRI Military Expenditure Database”. Stockholm International Peace Research Institute. Accesat în 6 iunie 2010.
^ „SIPRI Publications”. Accesat în 17 iulie 2016.
^ „TIV of arms imports to Turkey, 2008-2009”. Stockholm International Peace Research Institute. Arhivat din original la 25 noiembrie 2015. Accesat în 6 iunie 2010.
^ „SSM Performance Report” (pdf). Undersecretariat for Defense Industries (în Turkish). p. 82. Accesat în 20 iunie 2010.
^ Federal Research Division, Turkey: A Country Study, Kessinger Publishing, 2004, ISBN 978-1-4191-9126-8, p. 337.
^ „TSK Official History Information”. Turkish Armed Forces. Turkish Armed Forces. Accesat în 7 august 2016.
^ „Der Spiegel: Foreign Minister Wants US Nukes out of Germany (10 April 2009)”. Der Spiegel. 30 martie 2009. Accesat în 1 noiembrie 2010.
^ Hans M. Kristensen. „NRDC: U.S. Nuclear Weapons in Europe” (PDF). Natural Resources Defense Council, 2005. Arhivat din original (PDF) la 1 ianuarie 2011. Accesat în 1 noiembrie 2010.
^ „Asker sayısı ilk kez açıklandı”. Ntvmsnbc. Accesat în 3 mai 2014.
^ „TSK personel sayısını açıkladı”. Ntvmsnbc. Accesat în 3 mai 2014.
^ „TSK personel sayısını açıkladı”. Ntvmsnbc. Accesat în 3 mai 2014.

Bibliografie

International Institute for Strategic Studies; Hackett, James (ed.) (3 februarie 2010). The Military Balance 2010. London: Routledge. ISBN 1-85743-557-5.
Birler, Hayri (7 februarie 1997). „The Coup Primer”. Turkish Daily News. Accesat în 12 octombrie 2008.
Gareth Jenkins, Power and unaccountability in the Turkish security forces, Conflict, Security, and Development, Volume 1, Issue 1.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Forțele armate ale Turciei

Site-ul oficial al forțelor armate turce
Global Security
csis.org "Total Military Manpower in Selected Major Military Powers: 2006" (PDF) Arhivat în 26 decembrie 2018, la Wayback Machine.
Site-ul oficial al fundației Veteranilor din Turcia
Official site of the Turkish Armed Forces
Bosphorus Naval News (turkishnavy.net)

[2] În cadrul Ministerului de Interne, pe timp de pace.

[3] În cadrul Ministerului de Interne, pe timp de pace.

[Akademi-1] Harp Akademileri Komutanlığı, Harp Akademilerinin 120 Yılı, İstanbul, 1968, p. 26, 46.

[loc-4] Library of Congress - Federal Research Division (august 2008), Country Profile: Turkey (PDF), pp. 25–26

[factbook-5] „The World Factbook - Turkey”. Central Intelligence Agency. Arhivat din original la 14 mai 2011. Accesat în 16 iunie 2011.

[sipri-6] „The SIPRI Military Expenditure Database”. Stockholm International Peace Research Institute. Accesat în 6 iunie 2010.

[SIPRI-7] „SIPRI Publications”. Accesat în 17 iulie 2016.

[sipriimports-8] „TIV of arms imports to Turkey, 2008-2009”. Stockholm International Peace Research Institute. Arhivat din original la 25 noiembrie 2015. Accesat în 6 iunie 2010.

[ssmexport-9] „SSM Performance Report” (pdf). Undersecretariat for Defense Industries (în Turkish). p. 82. Accesat în 20 iunie 2010.

[10] Federal Research Division, Turkey: A Country Study, Kessinger Publishing, 2004, ISBN 978-1-4191-9126-8, p. 337.

[Turkish-11] „TSK Official History Information”. Turkish Armed Forces. Turkish Armed Forces. Accesat în 7 august 2016.

[12] „Der Spiegel: Foreign Minister Wants US Nukes out of Germany (10 April 2009)”. Der Spiegel. 30 martie 2009. Accesat în 1 noiembrie 2010.

[13] Hans M. Kristensen. „NRDC: U.S. Nuclear Weapons in Europe” (PDF). Natural Resources Defense Council, 2005. Arhivat din original (PDF) la 1 ianuarie 2011. Accesat în 1 noiembrie 2010.

[14] „Asker sayısı ilk kez açıklandı”. Ntvmsnbc. Accesat în 3 mai 2014.

[15] „TSK personel sayısını açıkladı”. Ntvmsnbc. Accesat în 3 mai 2014.

[16] „TSK personel sayısını açıkladı”. Ntvmsnbc. Accesat în 3 mai 2014.

[1]

[nb 1]

[nb 2]

[3]

[2]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]