Glosar de optică

Acest glosar conține termeni din optică, tehnica fotografică şi tehnica iluminatului. Pentru termeni din mecanică, termodinamică, electromagnetism sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă);
- desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială.
- calitatea unui mediu transparent de a transmite lumina în mod diferit, în funcție de direcția de propagare a acesteia.
- proprietate a unui corp cu structură internă ordonată de a prezenta caracteristici optice variate, în funcție de direcția de măsurare și de observare; sinonim: eolotropie.
  • anticaustică - curbă ortogonală a razelor unui fascicul luminos, paralele cu o direcție sau emise de un izvor punctual, reflectate sau refractate de o curbă plană dată.
  • antihalo - strat absorbant de protecție, format dintr-un lac sau dintr-o gelatină colorată, care acoperă un film sau o placă fotografică, ce împiedică formarea efectului de halo.
  • antinodal, punct ~ - punct în care mărimea unghiulară are valoarea de -1.
  • antireflex - (strat subțire, transparent) care reduce reflexiile produse de suprafețele opace; care elimină sau atenuează reflexia luminii.
  • antivoal - substanță chimică ce se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în procesul de developare.
  • aparat de fotoreproducere - aparat fotografic de dimensiuni mari, folosit în tehnica grafică pentru reproducerea originalelor.
  • apertometru - instrument pentru determinarea aperturii obiectivelor microscopice fotografice.
  • apertură - caracteristică a obiectivelor microscopice, fotografice etc, dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul obiectivului; sinonim: unghiulație.
  • aplanetism - proprietate a unui sistem optic de a fi stigmatic pentru punctele din vecinătatea axei sale, formând pentru un obiect plan, perpendicular pe axă, o imagine de asemenea plană, perpendiculară pe această axă.
  • apocromat(ic) - (despre obiective fotografice) a cărui aberație cromatică a fost corectată pentru trei culori: roșu, galben și violet.
  • aspectomat - aparat de proiecție cu schimbare automată a diapozitivelor, diaproiector cu telecomandă.
  • astigmatism:
- aberație a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect;
- defect al lentilelor sau al corneei și cristalinului ochiului omenesc, care constă într-o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură diferite în două plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor (sinonim: aberație vizuală).
  • astigmometru - aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism.
  • aureolă:
- zonă pe suprafața unui obiect în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta; vezi și halou;
- fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • caleidoscop - aparat optic format dintr-un cilindru opac, în interiorul căruia se găsesc mai multe oglinzi dispuse astfel încât, prin rotirea cilindrului, mici piese viu colorate, aflate la capătul opus celui prin care se privește, să formeze diferite imagini simetrice.
  • cameră obscură:
- încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea și alte operații fotografice;
- dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran (sau pe un clișeu) imaginea răsturnată a unui obiect.
- dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze;
- instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții.
- dispozitiv al unui instrument optic care servește la concentrarea și dirijarea luminii într-o direcție determinată;
- dispozitiv optic, format din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau al unui aparat de proiecție.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • dâre de lumină- raze de lumină proiectate în întuneric de o sursă.
  • definiție - conținutul de detalii al unei imagini de televiziune sau de fototelegrafie, exprimat prin numărul de elemente în care trebuie descompusă imaginea, astfel încât un element să nu conțină mai multe nuanțe de luminozitate.
  • diafragmă - dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină.
  • diagrama cromaticității - grafic tridimensional stabilit de Comisia Internațională pentru Iluminat prin care, pornind de la trei culori fundamentale X, Y și Z, atribuie fiecărei culori un punct de coordonate tricromatice x, y, z:
  • difuzie - împrăștierea în toate direcțiile a razelor unui fascicul de lumină care trec printr-un mediu translucid sau care se reflectă când întâlnesc o suprafață cu asperități.
  • diavizor - dispozitiv de vizionare a diapozitivelor prin intermediul unei lentile, cu sursă proprie de lumină.
  • dioptrie - unitate de măsură a convergenței, caracterizând un sistem optic (lentilă, ochi) a cărui distanță focală este de 1 m.
  • dioptru:
- suprafață care separă două medii transparente cu indici de refracție diferiți;
- dispozitiv sau instrument optic care determină linia de vizare spre un punct dat.
  • discul lui Newton - placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe.
  • distanță focală - distanța de la centrul optic al lentilei la focar; este pozitivă pentru lentilele convergente și negativă pentru cele divergente.
  • DiStar - marcă de lentilă negativă (divergentă), care se aplică în același mod ca un filtru colorat în fața obiectivului de fotografiat pentru a permite cuprinderea unei deschideri unghiulare mai mari.
  • divergență:
- proprietate a unui fascicul de radiații pornind din același punct de a-și mări secțiunea;
- însușire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • far - corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiectează lumină într-o anumita direcție sub forma unui fascicul divergent.
  • fascicul de lumină - ansamblu de raze luminoase emise de o sursă de lumină, care traversează o anumită regiune și cu secțiune bine delimitată.
  • fascicul de raze - grup de raze care trec prin același punct.
  • felinar:
- sursă de lumină instalată pe un suport fix;
- lampă de gaz portativă, prevazută cu un glob de sticlă, pentru a proteja fitilul aprins, folosită în aer liber.
  • film:
- peliculă subțire, flexibilă și transparentă, de celuloid, acoperită cu un strat de material fotosensibil, folosită în fotografie, radiografie etc.;
- bandă folosită pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă;
- strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid.
- concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mișcare;
- operația de reglare a unui instrument optic, astfel ca imaginea sa fie văzuta clar.
  • focar - punctul de intersecție al razelor refractate/reflectate ale unui instrument optic pe care au căzut raze paralele.
  • focar real - punctul în care se strânge un fascicul de lumină convergent, obținut prin reflexia pe o oglindă sau prin refracția printr-o lentilă a unui fascicul luminos paralel.
  • focar virtual - punctul din care par că izvorăsc razele unui fascicul de lumină divergent, obținut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentilă divergentă.
  • focometrie - determinarea experimentală a distanței focale a unei lentile optice.
  • formula lui Allard - indică bătaia luminoasă a unei surse de lumină: , unde: E - iluminarea, I - intensitatea luminoasă, T - coeficient de transmisie atmosferică, d- distanța până la sursa luminoasă.
  • fosforescență - proprietate de a emite lumină în obscuritate sau după absorbirea de radiații ultraviolete.
  • fotografie abstractă - redare a unei imagini vizuale care nu are o asociere imediată cu lumea fizică și care a fost creată prin utilizarea de echipamente, procese sau materiale fotografice de înaltă performanță.
  • fotometrie - parte a opticii care se ocupă cu măsurarea intensităţii surselor de lumină, a iluminării etc.
  • fotometru:
- instrument optic pentru măsurarea intensității luminoase;
- instrument pentru determinarea sensibilității ochiului la lumină.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • halou - zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor; vezi şi aureolă.
  • heliostat - instrument alcătuit dintr-un sistem optic, pus în mișcare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare într-o direcție determinată.
  • hidrotipie - procedeu de realizare a fotografiilor în culori, cu ajutorul unor coloranți solubili în apă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • iconostrof - instrument optic care dă imaginea rasturnată a obiectelor, folosit în gravură.
  • iluminare - mărime fizică ce indică gradul la care o anumită suprafață este iluminată; reprezintă raportul dintre fluxul luminos și suprafața de iluminat, unitatea de măsură fiind luxul.
  • iluminat artificial - iluminat realizat cu ajutorul surselor de lumina artificială: lămpi electrice, lămpi cu gaz, lămpi cu petrol, lumânări etc.
  • iluminat cu senzor de mișcare - mod de iluminat care permite economia de energie, reglându-se automat în funcție de prezența unor eventuale persoane.
  • iluminat direct - iluminat în care o mare parte a fluxului luminos produs de o sursă este îndreptat direct spre suprafața de lucru.
  • iluminat festiv - tehnică de iluminat care creează o atmosferă de sărbătoare.
  • iluminat indirect - iluminat prin care o mare parte din fluxul luminos este îndreptat spre plafon, realizându-se o răspândire uniformă a luminii, fără umbre; utilizat în sălile de lectură, în sălile de desen etc.
  • iluminat natural - iluminat produs de lumina zilei, datorită luminii solare directe și a celei difuze.
  • imagine - figură obținută prin unirea punctelor în care se întâlnesc razele de lumină sau prelungirile lor reflectate sau refractate.
  • imagine în oglindă - imagine duplicat, reflectată a unui obiect într-o oglindă care pare aproape identică, dar este inversată în direcția perpendiculară pe suprafața oglinzii.
  • imagine reală - imagine a unui obiect, obținută cu un instrument optic și care se formează la intersecția razelor refractate/reflectate și poate fi proiectată pe un ecran.
  • imagine virtuală - imagine care se formează la intersecția prelungirilor razelor refractate/reflectate și nu poate fi proiectată pe un ecran.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • lentilă biconcavă - lentilă care are fețele opuse concave.
  • lentilă biconvexă - lentilă care are fețele opuse convexe.
  • lentilă convergentă - lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat; este mai groasă la mijloc și mai subțire la extremități și are distanța focală pozitivă.
  • lentilă de contact⁠(d) - mică lentilă purtată direct pe cornee, de obicei în locul ochelarului, pentru corecție optică sau în scop terapeutic sau estetic.
  • lentilă divergentă - lentilă care împrăștie razele incidente paralele; este mai groasă la extremități și mai subțire la mijloc și are distanța focală negativă.
  • lentilă electronică - dispozitiv care produce un câmp electric sau magnetic de o anumită configurație și simetric, astfel încât să poată modifica traiectoriile electronilor.
- măsură a cât de mult este stimulat ochiul uman și prin urmare cât de mare este impresia de strălucire creată în mintea umană.
- raportul dintre intensitatea luminoasă a unei surse de lumină și proiecția ariei sursei pe un plan.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- (despre o imagine) cu o singură culoare sau tonurile acesteia;
- (despre un fascicul de raze) care este format din radiații cu aceeași lungime de undă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- proprietatea unui material de a nu permite trecerea unei radiații electromagnetice sau corpusculare;
- mărime fizică egală cu raportul dintre intensitatea radiației incidente pe un corp și intensitatea radiației transmise prin acesta.
- ramură a fizicii care se ocupă cu studiul luminii și a particularităților acesteia;
- totalitate a aparatelor și a instrumentelor a căror funcționare este bazata pe legile reflecției și refracției luminii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • polarizare rotatorie - fenomen de rotire a planului de polarizație a luminii liniar polarizate la trecerea ei printr-o substanță optic activă.
  • policroism - vezi pleocroism.
  • principiul cuantic al lui Planck - teorie conform căreia lumina (sau altă undă clasică) poate fi emisă sau absorbită numai în cuante discrete, a căror energie este proprorțională cu frecvența lor.
  • prismă - piesă de sticlă, de cuarț sau de alt material transparent, de obicei în formă de prismă, folosită la aparatele optice pentru dispersia, polarizarea, reflexia etc. luminii.
  • proiector - aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină și care se folosește pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule, în săli de spectacole etc.
  • pupilă de ieșire - deschidere reală sau o imagine a sa care limitează conul de raze de lumină emergente dintr-un sistem optic.
  • pupilă de intrare - deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde într-un instrument optic.
  • puritate a unei culori - raport al cantităților de culoare spectrală și culoarea albă conținute în culoarea dată, exprimat prin factorul de puritate, cuprins între 0 și 1.
  • putere de rezoluție (sau de separare) - mărime ce caracterizează un instrument optic și care exprimă capacitatea acestuia de a pune în evidență distinct două puncte vecine.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- fascicul îngust de lumină care pornește de la o sursă de lumină sau de la un obiect strălucitor;
- flux de particule sau de energie a oscilațiilor electromagnetice.
  • redresor - lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnata dată de obiectivul unui instrument optic.
  • reflector:
- dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită direcție fluxul luminos emis de sursă de lumină (vezi și reverber);
- oglindă concavă care reflectă lumina într-o anumită direcție;
- telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă.
  • reflector toroidal - reflector a cărui suprafață este generată de o secțiune toroidală, fiind mai ușor de fabricat decât oglinzile cu o suprafață descrisă de un paraboloid sau elipsoid.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obținerii fotografiilor conjugate;
- dublă imagine constituită prin fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite.
  • stereofotogramă - vezi stereogramă.
  • stereograf - specialist în stereografie.
  • stereografie - tehnica reprezentării prin proiecții corpurile solide pe o suprafață plană.
  • stereogramă - grup de două fotografii ale aceluiași obiect care, privite la un stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului (sinonim: stereofotogramă).
  • stereomicroscop - microscop binocular la care preparatele pot fi observate stereoscopic.
  • stereomicroscopie - tehnica observației la stereomicroscop.
  • stereomonoscop - dispozitiv optic pentru examinarea vizuală stereoscopică a imaginilor fotografice conjugate.
  • stereoscop - instrument optic prin care două imagini suprapuse prin vederea binoculară dau impresia unei singure imagini în relief.
  • stereoscopie - ramură a opticii care se ocupă cu procedeele de înregistrare și de redare a imaginilor în relief și cu studiul proprietăților optico-mecanice ale instrumentelor folosite în acest scop.
  • stigmatic - (despre un sistem optic) care prezintă stigmatism.
  • stigmatism - proprietate a unui sistem optic de a forma pentru fiecare punct al unui obiect o imagine care este tot un punct (și nu o imagine deformată).
  • strălucire:
- mărime fotometrică a senzației de luminozitate produsă de sursele de lumină relativ intense; sinonim: luminanță;
- măsura în care o suprafață reflectă sau emite lumină; este o caracteristică a suprafeței care determină cât de intens este lumina reflectată sau emisă într-o anumită direcție.
  • subtractiv - (despre un amestec de culori) care se realizează prin eliminarea unui domeniu din spectrul luminii albe.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil;
- dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul vizat.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • ultramicroscop - microscop puternic în care iluminarea obiectelor se face în direcție perpendiculară pe direcția axei optice a instrumentului, astfel încât prin direcția luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obișnuit.
  • umbră - zona întunecată care apare în una din părțile unui obiect, atunci când este luminat din partea opusă.
  • unghiulație - vezi apertură.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • vehicul - sistem optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre.
  • vizibil - care poate fi văzut (cu ochiul sau cu un instrument optic).
  • vizor - dispozitiv la un aparat sau la un instrument optic care permite delimitarea după necesitate a câmpului vizual și a liniei de vizare sau citirea indicațiilor de pe o scară gradată.
  • voleu - dispozitiv format din două sau patru palete mobile din tablă neagră mată, care se montează în fața unui corp de iluminat pentru obturarea luminii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • zaharimetru - aparat pentru determinarea concentrației unei substanțe optic active dizolvate într-un solvent.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.