Limba kurdă

Limba kurdă زمانی کوردی کوردی Kurdî Zimanê Kurdî
Număr de vorbitori	21.000.000[1]
Sistem de scriere	alfabetul latin alfabetul arab alfabetul chirilic
Clasificare
limbi indo-europene limbi indo-iraniene limbi iraniene limbi iranice occidentale⁠(d) limbi iraniene nord-vestice⁠(d) limba kurdă
Statut oficial și codificare
ISO 639-1	ku[2]
ISO 639-2	kur[2]
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	kur[2]
Răspândire în lume
Puteți vizita Wikipedia în limba kurdă.
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text

Limba kurdă este o limba indo-europeană, ramura indo-iraniană, vorbită în regiunea Kurdistan (Țara Kurzilor sau Pământul Kurzilor), situată în mai multe state: Iran, Irak, Siria și Turcia.

În cadrul limbilor indo-europene, locul limbii kurde este în familia limbilor iraniene, ramura occidentală a acestora, care cuprinde la rândul său o mulțime de alte limbi cum ar fi: limba avestică - în care Zoroastru (Zarathustra sau Zaradeșt, 599-522 î.e.n.) și-a compus opera, limba pehlevi (sau medio-persana), limba farsi (limba persană modernă), limba osetină vorbită în Caucazul de Nord etc.

Limba kurdă - care nu are o formă unitară până în momentul de față - se manifestă printr-o sumedenie de dialecte și graiuri mai mult sau mai puțin inteligibile reciproc. După părerea unor cercetători - Ali Seydo Ali Gewranî - ar exista patru mari grupuri dialectale kurde: 1) kurmangi de nord, 2) kurmangi de sud, 3) kurmangi de nord-vest, 4) lur și bakhtiyari. După alți lingviști, doar primele două grupuri dialectale amintite ar aparține limbii kurde.

Acest dialect este vorbit de kurzii care trăiesc în Kurdistanul de Nord-Vest (Turcia), în zona Caucazului de Sud (în Armenia, Georgia, Azerbaidjan), în Kurdistanul de Sud-Vest (Siria), în guvernoratul Dahok din Kurdistanul de Sud (Irak), precum și într-o zonă întinsă din regiunea Horasan (Iran).

Acest dialect este vorbit de kurzii ce trăiesc în Kurdistanul de Sud (Irak) la sud de linia Ruwanduz - Mosul, în Kurdistanul de Est (Iran) în zona aflată la sud și sud - est de lacul Urmia (Rezaieh) până la hotarul cu guvernoratele Lurestan și Bakhtiyari. Din acest grup dialectal, se disting mai multe dialecte, dintre care unele cu un înalt prestigiu cultural: sorani și babani vorbite în guvernoratele Suleimaniya, Kirkuk și Arbil (Hewlêr) din Kurdistanul de Sud (Irak), și kelheri, ardalani și mukri în Kurdistanul de Est (Iran). De asemenea, tot de acest grup dialectal aparțin și dialectele hurmani și gorani.

În ceea ce privește topica limbii kurde (exemplele sunt în dialectul Kurmangi de Nord), aceasta este:

• Substantiv - adjectiv: gula sor („floare roșie”; gul „floare”; sor „roșu”, „roșie”);
• Subiect - Circumstanțial - Obiect - Verb: Ez îro te dibînim(„Eu te văd astăzi”. Ez „eu”; îro „astăzi”; te „pe tine”, „te”; dibînim „văd”).

Pentru scrierea limbii kurde se folosesc, în momentul de față alfabetul arab (cu unele modificări specifice) în Irak și Iran și alfabetul latin - de asemenea, cu unele semne diacritice specifice - în Turcia, Siria, Liban. De asemenea, până nu demult, s-a folosit și alfabetul chirilic (cu unele semne preluate din alfabetul latin pentru notarea sunetelor kurde fără corespondent în rusă) în Armenia, Azerbaidjan și Georgia, însă a fost înlocuit cu cel latin.

Limba kurdă a fost interzisă, în diferite perioade, de statele din care face parte Kurdistanul și încă mai este în unele dintre ele. În Irak, ea a fost declarată, în 1972, egală în drepturi cu limba arabă numai în regiunile locuite de kurzi, și, de asemenea, s-a bucurat de aceleași drepturi cu limbile popoarelor din Uniunea Sovietică în republicile sovietice în care se vorbea.

• George Grigore. 1997. Poporul kurd – file de istorie. București: Interprint. ISBN 973-98111-0-8
• George Grigore, Șêro Berazî. 1998. Ghid de conversație kurd-român – Rêkêșa axaftina kurdî-romanî. București: Editura Kriterion. ISBN 973-2605337
• Grigore, George (1994). Cartea Neagră, Cartea Dezvăluirii - studiu despre yazidiții din Irak, monografie și traducere. Editura Călin. 

v • d • m Limbi indo-europene Limbi indo-iraniene assameză • avestică • bactriană • beluciană • bengaleză • kașmiriană • dari • hindi • gujarati • kuci • kurdă • maithili • malvi • marathi • nepaleză • oriană • osețiană • pali • pamiriană • paștună • persană • punjabă • romani • saka • sanscrită • sarmată • scițiană • sindhi • singaleză • șumaști • tadjică • urdu • zazaki Limbi italice aragoneză • araneză • aromână (macedoromână) • asturiană • catalană (valenciană) • corsicană (galureză) • dalmată • fala • faliscă • franceză • friulană • galiciană • istroromână • italiană • ladină • ladino (iudeo-spaniolă) • latină • meglenoromână • mirandeză • neapolitană • occitană • oscă • piemonteză • portugheză • retoromană • română • sardă (campidaneză, logudoreză) • sasareză • siciliană • spaniolă • umbriană • valonă • venetă Limbi slave belarusă • bosniacă • bulgară • cașubiană • cehă • cnaanică • croată • interslavă • macedoneană • muntenegreană • polabă • poloneză • pomeraniană • rusă • sârbă • sileziană • slavă veche • slavonă • slovacă • slovenă (limba prekmură, limba resiană) • slovinciană • sorabă de jos • sorabă de sus • ucraineană Limbi baltice curoniană • jatviană • seloniană • zemgaliană • letonă • lituaniană • prusacă veche Limbi celtice bretonă • celtiberică • cornică • cumbrică • galațiană • galeză • galică • irlandeză • lepontină • manx • norică • pictică • scoțiană Limbi germanice afrikaans • burgundă • daneză • engleză • engleză veche (anglosaxonă) • feroeză • frizonă • gepidă • germană • luxemburgheză• gotă • gotă crimeană • idiș • islandeză • longobardă • nordică veche • norvegiană (nynorsk, bokmål) • neerlandeză • saxonă veche • suedeză • vandalică Limbi anatoliene cariană • hitită • liciană • lidiană • luviană • miliană • palaică • pisidiană • sidetică Altele albaneză • armeană • greacă nouă • greacă veche • limbile toharice Categorisire incertă dacă • frigiană • iliră • macedoneană veche • tracă Cu text cursiv sunt marcate limbile dispărute.