Marian Papahagi

Marian Papahagi
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
CopiiAdrian Papahagi Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar, eseist
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Babeș-Bolyai ()
Activitatea literară
PatronajUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata
Operă de debutExerciții de lectură

Marian Papahagi (n. , Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România – d. , Roma, Italia) a fost un critic literar, eseist și traducător român.

Licențiat al Facultății de Filologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1968) și al Facultății de Litere și Filosofie din Roma (1972). Membru fondator al grupării „Echinox”. Doctor în litere „magna cum laude” în Italia. Doctor în filologie cu o temă de literatură italiană veche la Universitatea din București (1988). Debut absolut cu critică literară în revista „Amfiteatru” (1966).

După 1990, a fost prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și ministru adjunct al Învățământului. A fost profesor de romanistică la Facultatea de Litere din Cluj și profesor invitat la mai multe universități din Europa. În ultima perioada a vieții, a fost director la Accademia di Romania din Roma.

  • Exerciții de lectură, 1966; 2003
  • Eros și utopie, eseuri, 1980
  • Critica de atelier, 1983
  • Intelectualitate și poezie, 1986
  • Cumpănă și semn, studii, 1991
  • Fața și reversul, eseuri, 1993
  • Fragmente despre critică, 1994
  • Interpretări pe teme date, 1995
  • Rațiuni de a fi, 1999 (postum)

Volume colective

[modificare | modificare sursă]
  • Scriitori români, 1978
  • Dicționarul scriitorilor români, vol. I-IV, 1995-2002 (alături de Mircea Zaciu și Aurel Sasu)

Autori: Dante, Luigi Pareyson, Murilo Mendes, Luciana Stegagno Picchio, Eugenio Montale, Rosa Del Conte, Guido Morselli, Roland Barthes.

  • Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1976)
  • Premiul „G. Călinescu” al Academiei Române (1980)
  • Premiul „Eugenio Montale” (1988)
  • Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române (1991)
  • Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din România (1993)
  • Ordinul Francez „Palmes Academiques” (1994)
  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]