Mihai Pelin

Mihai Pelin
Date personale
Născut	25 august 1940[1] Cernăuți, URSS
Decedat	14 decembrie 2007 (67 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	istoric jurnalist scriitor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Facultatea de Filosofie a Universității din București
Premii	Commendatore dell'Ordine della Stella della solidarietà italiana[*][[Commendatore dell'Ordine della Stella della solidarietà italiana |​]]
Modifică date / text

Mihai Pelin (n. 25 august 1940, Cernăuți – d. 14 decembrie 2007, București) a fost un istoric, scriitor și publicist român.

S-a născut în vara lui 1940, la Cernăuți, de unde familia sa a fugit de Armata Roșie după cedarea acestui teritoriu către URSS. A absolvit Facultatea de Filozofie din București, a fost jurnalist la „Scânteia Tineretului”, „Tribuna României”, „Ramuri” și „Flacăra”. A debutat editorial cu volumul „Redactori și pianiști” (1967) și a fost membru al Uniunii Scriitorilor.

După 1990, a lucrat activ la „Baricada” și „Expres Magazin”, în ultimii doi ani fiind colaborator permanent al ziarelor „Jurnalul Național” și „Cronica Română”. În această perioadă și-a consacrat întreg efortul investigației și studiilor în arhivele comunismului românesc.

A fost primul cercetător care a intrat în Arhivele fostei Securități în scopul publicării documentelor studiate.^{[necesită citare]} Rezultat al acestor documentări, a coordonat editarea primelor patru volume ale „Cărții Albe a Securității” (1996-1997).^[2]

În ianuarie 2006, Mihai Pelin a fost numit Comandor al Ordinului Solidarității Italiene pentru aportul adus de lucrările sale la elucidarea activității umanitare a unor medici militari italieni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.^[3] Pe parcursul anului 2007 a fost spitalizat la Fundeni, unde a decedat, răpus de ciroză.

• Redactori și pianiști, 1967
• Inaderență, 1968
• Miorița nu s-a născut lângă stele (1973)
• Căderea Plevnei, 1977
• Șa pierdută pe mare, 1983
• Speranța, 1984
• Requiem pentru Convenția de la Geneva (ed. I - 1988, Veneția; ed. II - 1996, București)
• Epistolarul Infernului (1993)
• Sioniști sub anchetă (1993)
• Legendă și adevăr (1994)
• Istorii literare și artistice (1996)
• Culisele spionajului românesc (1997)
• Miza războiului (1998)
• Operațiunile Melița și Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate (1999)
• ARTUR – Dosarul lui Ion Caraion (2001)
• Iluziile lui Iuliu Maniu (2 vol, 2001-2002)
• Opisul emigrației politice (2002)^[4]
• Genii și analfabeți (2002)
• Italieni, vă ordon, treceți Prutul! (2003)
• Un veac de spionaj, contraspionaj și poliție politică (2003)
• SIE & SRI - Trecutul nu se prescrie (2004)
• Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților români între legionari și staliniști (2005)
• Diplomație de război, România-Italia 1939-1945 (2005)
• Raidul escadrei trădate (2005)
• Deceniul prabușirilor (1940-1950): viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților români între legionari și staliniști (2005)
• Marele rapt regal (2006)
• Săptămâna Patimilor (23-28 iunie 1940), (2008)

• mihaipelin.wordpress.com - Mihai Pelin - Biografie și articole istorice

Interviuri

• Valori perene"Cand o mare natiune iti cade la inima, trebuie neaparat sa faci ceva pentru ea", 1 iunie 2006, Irina Airinei, Cronica Română