Ordinul Premonstratens

Ordinul Premonstratens (în latină Candidus et Canonicus Ordo Praemonstratensis) a fost întemeiat în anul 1120 de Norbert de Xanten împreună cu alți 13 însoțitori, în localitatea Prémontré de lângă Laon (Franța). Ordinul cuprinde canonici regulari, ce reprezintă o sinteză a vieții monahale și a celei canonice. Există și o ramură feminină a ordinului.

• Mănăstirea Wilten, sec. al XIII-lea

• Mănăstirea Strahov, sec. al XII-lea

• Mănăstirea Allerheiligen^{⁠(de)[traduceți]}, sec. al XII-lea, secularizată în 1802
• Mănăstirea Steinfeld^{⁠(de)[traduceți]}, sec. al XII-lea
• Mănăstirea St. Salvator^{⁠(de)[traduceți]}, sec. al XIII-lea
• Mănăstirea Ursberg^{⁠(de)[traduceți]}, sec. al XIII-lea

Pe teritoriul actual al României a existat o mănăstire premonstratensă la Sânmartin, Bihor. De această mănăstire au aparținut Băile Felix, denumite după canonicul Felix Helcher, care a amenajat primele băi.

Premonstratenzii au avut la Oradea un liceu, actualul Colegiul Național Mihai Eminescu.^[1]

Biserica fostei mănăstiri premonstratense din Abram a devenit în contextul reformei protestante biserică parohială reformată. În prezent se află în stare de paragină, comunitatea reformată construindu-și o biserică nouă în Abram.

Mănăstirea premonstratensă din Brașov, atestată în anul 1234, a fost distrusă probabil la marea invazie tătară din 1241.^[2] Mănăstirea premonstratensă din Sibiu a fost vizitată canonic în anii 1234-1235 de abatele Frederic din Hamborn, în prezent parte a orașului Duisburg. Mănăstirea din Sibiu a fost distrusă de asemenea în 1241.^[3]