Pașaport

Pașaport ordinar olandez, Pașaport diplomatic nepalez, Pașaport ordinar polonez, Pașaport de serviciu chinez

Pașaportul este un document de identitate pentru călătorii, eliberat, de regulă, de către guvernul țării cetățenilor săi, care certifică identitatea și naționalitatea titularului său, în principal, în scopul călătoriilor internaționale.[1] Pașaportul conține elemente de securitate. În unele țări pașapoartele recente conțin elemente de securitate avansată, de genul informațiilor biometrice. Pașapoartele standard pot conține informații precum numele titularului, locul și data nașterii, fotografia, semnătura și alte informații relevante de identificare.

Pașaport, România

Începând cu 2009 (mai precis la 31 decembrie 2008) România a pus în circulație pașapoarte electronice.

În străinătate, pașaportul dă dreptul titularului la asistență și protecție din partea misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare ale României. Pașaportul este proprietatea statului român.

Cererile pentru eliberarea pașapoartelor se depun personal de către solicitanți, în țară, la Serviciile Publice Comunitare de Pașapoarte, în a căror rază de competență au domiciliul sau, după caz, reședința, iar în străinătate, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României.

În cazul în care din motive obiective solicitantul pașaportului nu se poate prezenta la serviciul public comunitar de pașapoarte pe raza căruia are domiciliul, cererile pentru eliberare pot fi depuse la cel mai apropiat serviciu public comunitar de pașapoarte.

Tipuri de pașapoarte

[modificare | modificare sursă]

Tipurile de documente de călătorie pe baza cărora cetățenii români pot călători în străinătate eliberate cetățenilor români în condițiile legii sunt: pașaportul diplomatic, pașaport de serviciu, pașaport simplu electronic, pașaport simplu temporar precum și cartea de identitate valabilă, pentru cetățenii români care călătoresc în statele Uniunii Europene.

Pașapoartele simple se eliberează de Ministerul Afacerilor Interne, prin serviciile publice comunitare de pașapoarte, cetățenilor români care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.

Pașapoartele simple se păstrează de către titulari, care au obligația de a nu le înstrăina, cu excepția situațiilor în care documentele se rețin de autoritățile competente sau se depun la misiunile diplomatice ori oficiile consulare străine, în vederea aplicării vizei.

Pașapoartele simple ale minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani se păstrează de către părinții acestora, reprezentanții legali sau, după caz, de către însoțitori, atunci când minorii se deplasează în străinătate împreună cu alte persoane, în condițiile prezentei legi.

Valabilitatea pașapoartelor

[modificare | modificare sursă]

Valabilitatea pașapoartelor simple este de: a) 3 ani pentru persoanele care nu au împlinit 14 ani; b) 5 ani pentru persoanele cu vârsta cuprinsa între 14 si 18 ani; c) 10 ani pentru persoanele care au împlinit vârsta de 18 de ani.

Termenele de eliberare a pașapoartelor

[modificare | modificare sursă]

Termenul în care se soluționează cererile pentru eliberarea pașapoartelor simple nu poate fi mai mare de 30 de zile lucrătoare.


În cazul cererilor depuse la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate, termenul maxim pentru eliberarea pașaportului simplu electronic este de 45 de zile pentru țările din cadrul U.E și 90 de zile pentru țările din afara U.E.

  • „Primele pasapoarte electronice, eliberate la 30 ianuarie”. AGERPRES. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pașaport
  1. ^ Cane, P & Conaghan, J (). The New Oxford Companion to Law. London: Oxford University Press. ISBN 9780199290543.