French
DeutschRoh Moo-Hyun
.svg){kind=small}
Roh Moo-hyun (노무현 în coreeană) (n. 6 august, 1946 în Gimhae, lângă Busan, în sud-estul țării, d. 23 mai, 2009 Yangsan, suicid) a fost al 16-lea președinte al Republicii Coreene, între anii 2003 și 2008.
Născut într-o familie de țărani neînstăriți, Roh și-a arătat de timpuriu spiritul de lider, organizând la școala unde învăța un protest împotriva compunerilor obligatorii în care elevii trebuiau să-l laude pe președintele Syngman Rhee. După terminarea liceului, nu a urmat vreo facultate, având diferite servicii, după ce mai întâi își executase stagiul militar obligatoriu.
Autodidact dincolo de studiile liceale, a reușit să treacă examenul de avocatură în 1975. În 1977, a fost numit judecător regional în Daejeon, iar ulterior s-a specializat mai ales în procese care tratau probleme de drept fiscal. În 1981, i-a apărat la proces pe studenții acuzați că ar fi posedat literatură subversivă, care fuseseră torturați de autorități la interogații. În 2003, se zice că ar fi spus: "Când i-am văzut cu ochii terorizați de frică și cu unghiile smulse, mi-am dat seama că viața mea confortabilă de avocat a luat sfârșit. Am devenit după aceea o persoană care a vrea să schimbe lumea." Devenit opozant al regimului autocratic al președintelui Chun Doo-hwan, a participat la revoltele pentru democrație din iunie 1987.
În 1988, Kim Young-sam l-a invitat să se alăture "Partidului Reunificării Democratice", lucru pe care îl acceptă, în același an fiind ales deputat parlamentar.
În 1990, în urma unei dispute cu Kim Young-sam, s-a alăturat "Partidului Democrat". A fost numit candidat la alegerile parlamentare din partea acestui partid, dar n-a fost ales, la fel cum a fost învins și când a candidat la postul de primar al orașului Busan. În 1996, a mai candidat odată la alegerile parlamentare, de data asta împotriva lui Lee Myung-bak, pierzând și de data aceasta. Când Lee a fost obligat să-și dea demisia din Parlament din cauza unei încălcări tehnice a legii electorale, Roh a câștigat locul vacant în alegerile suplimentare care s-au ținut.
În 2000, pierde din nou în alegerile parlamentare, de data aceasta ca și candidat din partea circumscripțiilor electorale Buk-gu și Gangseo-gu din Busan. Înfrângerea sa însă n-a fost întru totul în zadar, suporterii săi formând la scurt timp după aceea Nosamo, care a fost primul fan club al unui politician din Coreea de Sud.[4] Suporterii săi sperau ca el să poată schimba sistemul politic în așa fel încât să nu mai fie caracterizat de regionalismul care exista în viața politică sud-coreeană în acea perioadă.[5]
În 2000, Roh este numit Ministru pentru probleme maritime și pescărit în administrația Președintelui Kim Dae-jung. Aceasta va fi singura experiență politică guvernamentală pe care o va avea înainte de a fi ales președinte. Va folosi această lipsă de experiență spre avantajul său în campania prezidențială, caracterizăndu-se ca un nou-venit care nu are nici un fel de obligații față de elitele economice sau politice din țară.
Roh a câștigat alegerile din 19 decembrie 2002, învingându-l pe oponentul său, Lee Hoi-chang, dar doar cu 2%. Se pare că victoria neașteptată a lui Roh a fost facilitată și de campaniile organizate pe Internet și prin SMS care aveau ca țintă în special alegătorii tineri nedeciși[6], și de sentimentele anti-americane[6] care au fost simțite în anul precedent.
Președinția
[modificare | modificare sursă]Primul an
[modificare | modificare sursă]Roh și-a început președinția sub egida unei agende ambițioase- care includea continuarea așa-numitei "politici însorite" față de Coreea de Nord a predecesorului său, Kim Dae-jung.
După 3 luni în funcție, Roh a declarat: "Mă simt incompetent ca președinte, simt că ne așteaptă o criză, și nu știu dacă voi fi în stare să-mi exercitez obligațiile prezidențiale așa cum se cuvine.[7]
Partidul Uri și punerea lui Roh sub acuzare
[modificare | modificare sursă]Roh și suporterii săi au părăsit "Partidul Democratic al Mileniului" în 2003, și au format un nou partid, "Partidul Uri" (Partidul nostru deschis).
Înainte de alegerile parlamentare, Roh a declarat că susține Partidul Uri, ceea ce a constituit o încălcare a prevederilor Constituției, care spune că Președintele țării trebuie să fie imparțial. Când Roh a refuzat să își ceară scuze pentru această gafă, pe data de 22 martie 2004 Parlamentul l-a pus sub acuzație pentru susținere electorală ilegală și pentru incompetență. Rezultatul votului în Parlament a fost 193-2 (membrii partidului Uri s-au abținut de la vot). Suporterii lui Roh au blocat fizic timp de trei zile moțiunea, și a fost nevoie de ajutorul oamenilor de ordine, care i-au scos afară cu forța. În așteptarea unei decizii finale din partea Curții Constituționale, lui Roh i-au fost suspendate privilegiile executive, Prim-Ministrul Goh Kun fiind numit Președinte interimar.
Pe data de 14 mai 2004, Curtea Constituțională a revocat decizia de punere sub acuzație, reinstaurând-ul pe Roh în funcția de Președinte al țării.
După reinstaurare
[modificare | modificare sursă]Cu toate că exporturile coreene erau la un nivel record, și economia mondială era în expansiune, dezvoltarea economică în Coreea de Sud era sub nivelul guvernului anterior și a nivelului mondial, iar economia națională era în stagnare.[8] Șomajul (mai ales printre tineri) era în creștere, studenții care aveau posibilităti financiare preferau să studieze în străinătate, prețul locuințelor în Seoul a crescut cu mult peste posibilitățile de cumpărare a cetățenilor de rând, dar Roh refuza să accepte orice fel de critică.[9][10], în schimb lăudându-se că a reușit să reînvigoreze bursa.[11]
Datorită acestei atitudini intransigente a Președintelui, partidul Uri a suferit mai multe înfrângeri în alegeri parlamentare, dezbinându-se în cele din urmă, doar pentru a se putea distanța de Roh.[12]
Unul dintre puținele succese din această perioadă a președinției sale a fost încheierea acordului de "Înțelegere de Comerț Liber" cu SUA în aprilie 2007. Dar această înțelegere rămâne încă neratificată de ambele părți.
Marea Coaliție
[modificare | modificare sursă]În timpul președinției lui Roh, Partidul Uri a pierdut toate alegerile suplimentare la care a participat, alegerile din 30 aprilie 2005 nefiind o excepție, candidații lor pierzând în toate cele 23 de districte electorale. Dându-și seama că nu poate conduce în aceste condiții (iar conform opiniei publice, electoratul îl susținea doar în proporție de 20%), Roh a propus crearea unei "Mari Coaliții" cu "Marele Partid Național". Când partidul Uri a mai suferit o înfrângere într-o alegere suplimentară pe data de 26 octombrie 2005, planul n-a mai fost pus în aplicare, nemaifiind susținut de niciunul dintre cele două partide.
Retragerea
[modificare | modificare sursă]După ce și-a terminat mandatul de președinte, Roh s-a retras în orașul natal, Bongha Maeul. Aceasta a fost un lucru nemaiîntâlnit până atunci, deoarece toți foștii președinți s-au retras în locuințe bine fortificate din Seoul.[13] Bongha, un sat cu 121 de locuitori, a devenit o atracție turistică datorită prezenței lui Roh.[13]
Scandalul înregistrărilor prezidențiale
[modificare | modificare sursă]După terminarea mandatului, s-a descoperit că lipsesc 238 de discuri de computer, inclusiv 72 tetrabyte de înregistrări prezidențiale din timpul președinției lui Roh.[14] Roh a susținut că primise permisiunea noului Președinte Lee să ia cu el înregistrările. După câteva luni de controverse, se pare că Roh a înapoiat înregistrările.
Corupție
[modificare | modificare sursă]La începutul anlui 2009, au început să apară zvonuri referitoare la corupția familiei lui Roh, rezultatul fiind că fratele său mai în vârstă, Roh Gun-pyeong, a fost pus sub acuzație pentru trafic de influență.[15][16] După scurt timp a devenit clar că investigațiile vor trebui să îi cuprindă și pe unii dintre subordonații fostului președinte[17] și a altor membri ai familiei fostului președinte.[18] Când fostul său secretar Chung Sang-moon a fost acuzat de trafic de influență, Roh a declarat pe sit-ul personal: "Acuzațiile ar trebui adresate nouă, nu lui Chung. Familia mea a cerut bani, i-a primit și i-a cheltuit."[19]
În mai 2009, soția lui Roh a fost interogată[20], la fel fiul lor[21] și în cele din urmă însuși fostul președinte[22] bănuit că ar fi acceptat 6 milioane de dolari americani drept mită de la Park Yeon-Cha, un om de afaceri și cunoștință veche de a lui Roh. La început Roh a fost interogat în scris[23], apoi direct, după care și-a cerut scuze spunând că este "copleșit de rușine"[24]
Spre deosebire de alte scandaluri în care au fost implicați foști președinți sud-coreeni, care au folosit banii obținuți prin mituire în scopuri politice, se pare că Roh a folosit banii în scopuri personale, inclusiv plata vieții în SUA a copiilor săi.[25]
Moartea
[modificare | modificare sursă]Roh Moo-hyun a decedat la 23 mai 2009 după ce a sărit în gol de pe o stâncă înaltă de ca. 30m, cunoscută ca "Bueong'i Bawi" (lit. Stânca bufniței) din spatele locuinței sale din satul Bongha.[26] A suferit o accidentare serioasă la cap și a fost transportat la un spital din orașul vecin Busan cam la 8:15 a.m. (23:15 GMT) unde a fost pronunțat mort la 9:30 a.m. (00:30 GMT). Conform avocatului său, Roh a lăsat un testament în care spune că "viața este grea", cerându-și scuze că a "făcut atâția oameni să sufere".
Poliția sud-coreeană a confirmat mai târziu sinuciderea lui Roh. Președintele curent Lee Myung-bak a declarat că "acea știre a fost întradevăr incredibilă și foarte tristă." Ministrul Justiției, Kim Kyung-han, a declarat că va închide dosarul cazului de corupție împotriva fostului președinte. N-a menționat însă dacă vor continua investigațiile împotriva celorlalți membri ai familiei lui Roh.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ https://www.donga.com/news/Politics/article/all/20190523/95664676/1 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.yna.co.kr/view/PYH20240411017500013 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ ko „승부사 노 대통령 역대 승률 50%”. The Hankyoreh. . Accesat în .
- ^ „The people who voted for Roh "출사표 던진 노무현의 사람들"”. Busan Ilbo. . Accesat în .
- ^ a b „New political tool: text messaging”. USA Today. . Accesat în .
- ^ „South Korea's Roh rejects cabinet resignation”. China Daily. . Accesat în .
- ^ Koreans' Wallets Are Slamming Shut
- ^ Roh condemns opposition presidential hopefuls, says economy in stable condition
- ^ „Doing Well, Like the Rest of the Class”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „President Appreciates Nosamo for its Strong Support”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Election in South Korea Is Missing Its Suspense”. The New York Times. . Accesat în .
- ^ a b Choe Sang-hun (). „Out of Office and Into a Fishbowl in South Korea”. The New York Times. Accesat în .
- ^ „Presidential data said to vanish”. JoongAng Daily. . Accesat în .
- ^ „Roh's Brother to Be Questioned Over Bribery”. The Chosun Ilbo. . Accesat în .
- ^ „Prosecutors Seek 5-Year Sentence for Roh's Brother”. The Chosun Ilbo. . Accesat în .
- ^ „Roh's Former Aide Detained Over Corruption Probe”. The Korea Times. . Accesat în .
- ^ „Prosecution widens corruption probe involving Roh's family”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Roh Admits Wife Took Money from Wealthy Supporter”. The Chosun Ilbo. . Accesat în .
- ^ Roh Moo-hyun apologizes for his wife’s implication in the Park Yeon-cha bribery scandal
- ^ „Roh's son faces questions in bribery probe”. United Press International. . Accesat în .
- ^ Former President Roh investigated of bribery only 14 months after his term’s conclusion
- ^ „Roh remains silent on bribe question”. United Press International. . Accesat în .
- ^ South Korean Scandal Takes New Twist
- ^ „Ex-President's Wife, Son Questioned”. The Korea Times. . Accesat în .
- ^ „Embattled SKorean ex-president jumps to his death”. Yahoo! News. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
