Sfânta Agata

Sfânta Agata
Date personale
Născută235
Catania, Italia
Decedată251
Catania
Înmormântatăcattedrale di Sant'Agata[*][[cattedrale di Sant'Agata (Roman Catholic cathedral in Catania, Sicily, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluitortură Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*]
creștinism Modificați la Wikidata
Ocupațievirgin[*][[virgin (person who has never engaged in sexual intercourse)|​]] Modificați la Wikidata
Venerație
Venerată înBiserica Catolică, Biserica Ortodoxă
Rămășițe pământeștiDomul din Catania
Sărbătoare5 februarie
ÎnsemneRamură de palmier, în timpul torturii
PatronajeAgnita, Alì, Capua, Catania, Gallipoli, Marcignago, Prossedi, Sant'Agata di Militello, Sant'Agata Fossili, Sant'Agata sul Santerno, Santhià, Besenello, Sant'Agata di Puglia, Trescore Cremasco, copatroană a Republicii San Marino
Sfinți

Sfânta Agata (n. 235, Catania, Sicilia, d. 251) a fost o martiră creștină, decedată conform legendei în timpul persecuției dispuse de împăratul Decius.

Agata s-a născut la Catania, în Sicilia, și aici a suferit martiriul, probabil în cursul prigoanei din timpul împăratului Decius (249-251).

Conform izvoarelor istorice, Agata a fost cerută în căsătorie de consulul Quintian, dar ea l-a refuzat, fiindcă își dăruise viața slujirii lui Cristos. Consulul a tot insistat, văzând că nu are succes în propunerile sale, a recurs la amenințări, dar și acestea nu au convins-o pe Sfânta Agata să-și schimbe răspunsul. Atunci Consulul Quintian a dat-o pe mâna călăilor, supunând-o unor torturi groaznice, în cele din urmă, deoarece nu a răspuns dorințelor pretendentului, a fost aruncată pe cărbuni încinși.

Cultul ei s-a răspândit încă din antichitate în întreaga Biserică și numele ei a fost introdus în Canonul Roman. Papa Simachus, în jurul anului 500, i-a închinat o biserică la Roma, pe Via Aurelia. Papa Grigore cel Mare i-a închinat o biserică ce fusese construită în cca. 460 de gotul Ricimer (care era arian), care se mai numește și azi Sant’Agata dei Goti⁠(en)[traduceți].

  • Liturgia orelor, Arhiepiscopia romano-catolică București, 1994, p. 1312.
  • Schott-Messbuch, Freiburg 1962.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]