French
DeutschValentin Gheorghiu
| Valentin Gheorghiu | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [4]  Galați, România[5] | ||
| Decedat | (95 de ani) București, România | ||
| Frați și surori | Ștefan Gheorghiu[5] | ||
| Căsătorit cu | Roxana Gheorghiu[*][6] | ||
| Copii | Valentina Gheorghiu[*] | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | compozitor pianist | ||
| Limbi vorbite | limba română limba franceză | ||
| Activitate | |||
| Studii | Conservatorul din Paris[1][2], Universitatea Națională de Muzică București[1] | ||
| Instrument(e) | pian | ||
| |||
| Prezență online | |||
Modifică date / text  | |||
Valentin Gheorghiu (n. , Galați, România – d. , București, România) a fost un muzician, pianist și compozitor român.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Valentin Gheorghiu a început să cânte la pian la vârsta de 5 ani. Studiază la Academia de Muzică din București, având ca profesori pe Mihail Jora (teorie-solfegiu, armonie, contrapunct, compoziție), Constanța Erbiceanu (pian), Mihail Andricu (muzică de cameră). George Enescu, într-o scrisoare adresată Ministrului Culturii din acea vreme, îl recomandă drept un "talent rar ce trebuie supravegheat îndeaproape" și astfel, Valentin Gheorghiu, în vârstă de 9 ani, primește o bursă pentru a studia între anii 1937 și 1939 la "Conservatorul Național Superior de Muzică" din Paris, cu Lazare Lévy (pian), Marcel Mayer (teorie și solfegiu), Noel Gallon (armonie).
La vârsta de 15 ani debutează la Ateneul Român în compania Orchestrei Filarmonice din București, sub bagheta lui George Georgescu, ca solist al concertului Nr. 1 în Do-major pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven și devine solist al Filarmonicii în 1950. În afara activității concertistice în țară, Valentin Gheorghiu a întreprins turnee de răsunet în țările europene, Anglia, Franța, Spania, Germania, Uniunea Sovietică, Austria etc. precum și în Statele Unite ale Americii|USA, Israel, Japonia. A colaborat cu orchestre de prestigiu ca: "Société des Concerts du Conservatoire de Paris", "Gewandhaus" (Leipzig), "Staatskapelle" (Dresda) etc. și a colaborat cu dirijori de renume mondial ca Antal Dorati, Kurt Masur, Rafael Kubelik, Constantin Silvestri, Georges Prêtre, George Georgescu. Valentin Gheorghiu excelează și în recitalurile solo de muzică de cameră sau ca partener la pian al fratelui său, violonistul Ștefan Gheorghiu. Au rămas în amintire performanțele muzicale ale "Trio-ului" compus din Valentin Gheorghiu (pian), Ștefan Gheorghiu (vioară) și Radu Aldulescu (violoncel). A făcut înregistrări de radio, televiziune și discografice pentru casele „His Master's Voice”, „Pathé Marconi”, „Deutsche Gramophone”, „Electrecord” și „Editura Casa Radio”.
Recunoaștere, activitate peste hotare
[modificare | modificare sursă]Prestigiul său i-a adus invitarea ca membru în juriile multor concursuri internaționale din Viena, Varșovia, Bruxelles, Paris, Bolzano, Santander, etc.
În 1958, la primul "Festival și Concurs Internațional George Enescu" din București, Valentin Gheorghiu, împreună cu fratele său Ștefan Gheorghiu, câștigă Premiul I pentru interpretarea Sonatei a 3-a pentru vioară și pian de George Enescu.
Activitatea interpretativă intensă i-a răpit timpul pe care l-ar fi putut dedica compoziției. Creația sa componistică, din păcate prea puțin auzită în public, cuprinde:
- Sonată pentru pian (Mențiunea I "George Enescu", 1946)
- Concert pentru pian și orchestră (Premiul "George Enescu" al Academiei Române)
- Burlescă pentru pian și vioară
- Trio pentru pian, vioară și violoncel
- Sonată pentru pian și violoncel
- Quartet de coarde
- Coral și fugă pentru orgă și orchestră
Muzician polivalent, Valentin Gheorghiu, este prezent în viața muzicală a României de peste 60 de ani.
Citate despre Valentin Gheorghiu
[modificare | modificare sursă]- Cella Delavrancea, pianistă și scriitoare: Valentin Gheorghiu a devenit dirijorul unui singur instrument, pianul, care sub degetele lui sună din toate instrumentele unei orchestre.[necesită citare]
Muzică de film
[modificare | modificare sursă]- Puștiul (1962)
- Amintiri din copilărie (1965)
Distincții
[modificare | modificare sursă]- titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (28 aprilie 1951)[7]
- Ordinul Muncii clasa a II-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[8]
- Ordinul Meritul Cultural clasa I (12 septembrie 1968) „cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la înființarea Filarmonicii «George Enescu» din București, [...] pentru activitate îndelungată și merite deosebite în activitatea muzicală”[9]
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[10]
- Cetățean de onoare al Sinăii (2010)[11]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b https://adevarul.ro/cultura/arte/pianistul-valentin-gheorghiu-sarbatorit-85-ani-printr-un-concert-ateneu-1_5149bba500f5182b8530d563/index.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.clasic.radio/articol/violonistul-tefan-gheorghiu/2067671/5341/2 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Academia Română - membrii Academiei Române din 1866 până în prezent”, Academiaromana.ro, accesat în
- ^ Valentin Gheorghiu, SNAC, accesat în
- ^ a b https://www.viata-libera.ro/interviuri/71785-interviu-cu-maestrul-valentin-gheorghiu-galatiul-era-un-oras-al-consulatelor,-cu-o-atmosfera-linistita Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.cotidianul.ro/valentin-gheorghiu-unul-dintre-rarii-suverani-ai-muzicii/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 88 din 28 aprilie 1951 privind acordarea titlului de Artist al Poporului din Republica Populară Română; Artist Emerit al Republicii Populare Române; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 50, duminică 29 aprilie 1951, pp. 561–562.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 134.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 796 din 12 septembrie 1968 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Cultural“ unor membri ai colectivului artistic al Filarmonicii „George Enescu“ din București, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 126, Partea I, miercuri 25 septembrie 1968, pp. 1176–1177.
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, a) 2.
- ^ Cetățeni de onoare, Primăria Sinaia
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Mă număr printre cei fericiți, Formula AS - anul 2003, numărul 591
