Vechea basilică Sf. Petru

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Vechea basilică Sf. Petru a fost o construcție situată, din secolul IV până în secolul XVI, pe locul actual al Basilicii Sf. Petru. Contrucția basilicii, construită deasupra Circului lui Nero, a început în timpul domniei împăratului Constantin I. Numele de „vechea basilică” a fost folosit încă de la construirea basilicii actuale, pentru a deosebi cele două clădiri.

Construcția a început la ordinul împăratului roman Constantin I, între 318 și 322, și a durat aproape 30 de ani să se finalizeze. În timpul următoarelor 12 secole, basilica crește în importanță, devenind un loc de importanță majoră a pelerinajului.

Încoronările papale erau ținute în bazilică, iar în anul 800, Carol cel Mare a fost încoronat aici, împărat al Sfântului Imperiu Roman.

În secolul XV basilica se afla într-o stare degradată, discutându-se restaurarea acesteia începând cu reîntoarcerea papei din Avignon. Două persoane implicate în restaurarea acesteia au fost Leon Battista Aleberti și Bernardo Rossellino.