Viktor Abakumov

Viktor Semionovici Abakumov (în rusă:Виктор Семёнович Абакумов,11 aprilie sau, după calendarul gregorian, 24 aprilie 1908 Moscova - 19 decembrie 1954 Leningrad) a fost un ofițer sovietic de securitate, de origine rusă, general-colonel, înalt funcționar al serviciilor de securitate ale Uniunii Sovietice,vicecomisar al poporului al U.R.S.S. pentru afacerile interne (al N.K.V.D.) (1941-1943), ministru adjunct al apărării (1943-1946), comandant între 1943-1951 al Serviciului sovietic de contraspionaj SMERȘ, și între anii 1946-1951 ministrul pentru securitatea statului(M.B.G.) al Uniunii Sovietice, deputat în Sovietul Suprem al U.R.S.S.(1945). Arestat în 1951. încă în timpul lui Stalin, Abakumov a fost executat în 1954 sub acuzația de trădare a patriei. Postum, în 1955 i-au fost retrase toate gradele și decorațiile. În 1997 Curtea Supremă a Rusiei a anulat acuzația de trădare și a comutat post mortem sentința de pedeapsă cu moartea în 25 ani detențiune, pentru crime legate de Procesul Leningrad etc.

Viktor Abakumov s-a născut la Moscova într-o familie de muncitori ruși. El a învățat 8 clase de școală elementară. Ca adolescent, în anii 1921-1923 el a servit ca sanitar voluntar în unități ale securității sovietice (otnaz - brigada nr.2 cu misiuni speciale din Moscova. După ce a fost concediat, a îndeplinit diverse munci ocazionale, din 1925 a fost muncitor ambalator la Uniunea cooperativelor meșteșugărești, în anul 1927 a fost paznic in detașamentul 1 al apărării industriei militare, apoi iar ambalator la Uniunea cooperativelor de consum Țentrosoiuz.

În anul 1927 Abakumov a fost cooptat în rândurile Comsomolului, iar în 1930 în Partidul Comunist. Împreună cu alți tineri comsomoliști, Avakumov a fost recrutat în anii 1920 în rândurile OGPU (precursorul KGB-ului), care aveau nevoie adesea de cadre noi din cauza deselor epurări. În cadrul politicii Partidului de promovare a muncitorilor ca funcționari în ministere, el a fost angajat la Ministerul Comerțului.În anii 1931-1932 el a lucrat în aparatul funcționăresc al Comsomolului. În anul 1932 el a început să lucreze la Ministerul de interne N.K.V.D., unde a ocupat mai multe funcții minore. A lucrat în anii 1932-1933 la departamentul economic și poate și la departamentul de anchete, dar în anul urmator, a fost găsit ca folosește camerele conspirative pentru întâlniri cu femei și atunci seful sau, P.M.Șreider, l-a demis, considerându-l nedemn de a fi un adevărat Cekist. Abakumov a fost transferat la administrația GULAG în unitatea operativă nr.3

După 4 ani de serviciu în NKVD în anul 1936 el a fost înaintat la gradul de sublocotenent. Dupa ce Lavrenti Beria a preluat conducerea N.K.V.D., Abakumov a beneficiat de o rapidă promovare în carieră.

La 27 aprilie 1939 Abakumov a fost numit în fruntea serviciului de securitate din regiunea Rostov. El a devenit cunoscut pentru metodele lui brutale de anchetă, recurgând personal adesea la torturarea celor anchetați. La 3 februarie 1941 el a devenit vicecomisar al poporului pentru afacerile interne, răspunzător de contraspionaj. Cu alte cuvinte, in 5 ani el a fost avansat de la gradul de ofițer inferior la cel de adjunct al conducătorului N.K.V.D. În aprilie 1943, în mijlocul anilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Abakumov a fost numit comandant general al organizațiilor sovietice de contraspionaj SMERȘ și adjunct al ministrului apărării, în acest fel serviciul pe care îl conducea fiind despărțit de Ministerul de Interne de sub conducerea lui Beria și pus sub controlul Ministerului Apărării. Din acest moment Abakumov a devenit unul din apropiații lui Stalin, mai ales datorită rapoartelor zilnice pe care le înainta acestuia despre activitatea comandanților Armatei Roșii. În afară de aceasta s-au bucurat de apreciere succesele pe care serviciul de contraspionaj de sub conducerea sa le-a obținut în timpul războiului. În anul 1944 Abakumov a participat la organizarea deportării popoarelor din Caucazul de nord, pentru care a fost decorat cu ordinele „Kutuzov” și „Steagul Roșu”. În 1946 a fost însărcinat să organizeze judecarea responsabililor industriei aviatice sovietice, Și după terminarea războiului oamenii lui Abakumov au efectuat urmăriri ale convorbirilor comandanților armatei și pe această bază, o parte din generalii sovietici - cei din comandamentul zonei Volga - au fost executați, iar alții, ca de pildă, unii din anturajul mareșalului Gheorghi Jukov, au fost condamnați la pedepse cu închisoarea.(Procesul generalilor).

În 1945 a dispărut în Ungaria diplomatul suedez Raoul Wallenberg, cunoscut pentru eforturile sale de salvare a zeci de mii de evrei din Budapesta sub ocupația nazistă. El a fost arestat de serviciile de securitate sovietice, probabil din ordinul lui Stalin. Abakumov este suspectat ca fiind acela care a fost responsabil de anchetarea și poate, torturarea lui Wallenberg, al cărui destin fatal a rămas neclarificat.^[1]

La 7 mai 1946 Abakumov a fost avansat și numit ministru al securității statului, la care a fost alipit si serviciul de contraspionaj ca departamentul nr.3 al acestuia. În noua sa funcție, Abakumov s-a ocupat de prigonirea așa zișilor dușmani ai regimului. Sub directa sa conducere a fost înscenat Procesul Leningrad, judecarea conducerii locale din Leningrad, care a dus la executarea a doi membri ai Biroului Politic ai Partidului, precum și prigoana contra membrilor Comitetului Antifascist Evreiesc. Potrivit indicațiilor lui Abakumov, în 1948 a fost organizată la Minsk asasinarea conducătorului acestui comitet, actorul de limba idiș Solomon Mihoels.

Paralel cu activitatea sa ca ministru al securității statului în anii 1945-1951 Abakumov a fost membru în comisia secretă a Biroului Politic al P.C.U.S. însărcinată cu procesele judiciare și a participat la organizarea proceselor contra naziștilor și colaboratorilor lor

În anul 1949 ministerul condus de Abakumov a răspuns de Marea Deportare din Martie în Siberia a circa 100,000 persoane din Țările Baltice. La 19 februarie 1951 Abakumov s-a adresat lui Stalin, propunând și deportarea în Siberia a membrilor sectei Martorii lui Iehova.Propunerea sa a fost aprobată și, drept urmare, încă circa 10,000 de cetățeni au fost deportați în Siberia.

La 11 iulie 1951 Comitetul Central al P.C.U.S. a aprobat așa numita hotărâre „Cu privire la starea de lucruri din Minsterul pentru Securitatea Internă”. O zi mai târziu, la 12 iulie 1951 Abakumov a fost arestat si acuzat de complot împotriva Statului sovietic, de sprijinire a sionismului, și pentru încercarea de a tărăgăna anchetarea medicilor acuzați de complot ce fuseseră arestați de ministerul său. Baza acestor acuzații era plângerea unuia din anchetatorii șefi din Ministerul Securității, Mihail Riumin. După o parte din mărturiile existente, demersul ar fi fost promovat de către Gheorghi Malenkov. Împreună cu Abakumov au fost arestați șefii birourilor din minister. Ancheta a durat câteva luni, timp în care Abakumov a fost deținut în închisoare, mai ales în închisoarea Lefortovo, împreună cu soția și copilul său recent născut. În cursul anchetelor, el a fost supus la torturi, dar a refuzat să semneze o declarație de recunoaștere a vinei. La 17 februarie 1953 au fost trimise lui Stalin concluziile anchetei, inclusiv propunerea de a-i executa pe Abakumov și 10 din aghiotanții săi. Reacția lui Stalin a fost: „Nu au fost acuzați toți complotiștii.”

După moartea survenită curând după aceea a lui Stalin și urcarea la putere a lui Nikita Hrușciov au fost schimbate capetele de acuzare împotriva lui Abakumov. Au fost scoase acuzațiile legate de „sprijinirea sionismului” și de „tărăgănare” a procesului medicilor, și în locul lor a fost acuzat de înscenarea Procesului Leningrad. Beria, care încă deținea pentru scurtă vreme un rol conducător în țară, nu era nici el interesat în eliberarea lui Abakumov,mai ales pentru că acesta epurase Ministerul Securtiatii statului de toți oamenii săi. După arestarea și executarea lui Beria, Abakumov a mai fost acuzat și de faptul că ar fi fost un susținător al acestuia. În iulie 1954, Riumin, acel anchetator de securitate, care inițiase ancheta „complotului medicilor”, și a cărui plângere servise drept bază acuzațiilor inițiale contra lui Abakumov, a fost el însuși executat pentru trădare. Aceasta,însă, nu i-a fost lui Abakumov de vreun folos, ancheta sa fiind continuată. Procesul său a început la sfârșitul anului 1954 la Leningrad, în aceeași sală în care au fost judecate victimele „Afacerii Leningrad". La 19 decembrie 1954 Abakumov a fost executat de îndată după citirea sentinței. După un an, la 14 noiembrie 1955 i-au fost retrase postum gradele și toate decorațiile.

În anul 1997,43 ani mai târziu, Curtea Supremă a Federației Ruse l-a achitat post mortem pe Abakumov de acuzația de trădare de țară, și i-a comutat pedeapsa la 25 ani închisoare și confiscarea averii.

Viktor Abakumov a fost căsătorit cu Antonina Nikolaevna Smirnova, fiica hipnotizatorului de spectacol „Orlando”. Ea a fost pusă în libertate după trei ani de detențiune, împreună cu copilul lor, Igor și a revenit la numele ei de fată, Smirnov.

Fratele lui Abakumov, Aleksei Abakumov, a fost preot creștin ortodox la Moscova.

Fiul, Igor Smirnov (1951-2004) a fost om de știință, care s-a ocupat cu utilizarea de tehnologii de calculator în diagnostic și tratamente psihologice.

De menționat că surse ostile armenilor atribuie uneori lui Abakumov o origine imaginară armeană, și susțin în mod fals că s-ar fi născut la Armavir.^[2],^[3]

• Google Books:Michael Parrish - Sacrifice of the Generals:Soviet Senior Officer Losses 1939-1953,Scarecrow Press Oxford ,UK, 2004.