Violeta Zamfirescu

Violeta Zamfirescu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Craiova, România Modificați la Wikidata
Decedată (86 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
prozatoare[*]
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Violeta Zamfirescu (nume la naștere: Lăzăroiu; n. 21 iulie 1920, Craiova – d. 4 octombrie 2006, București) a fost o poetă, prozatoare și redactoare română.[1]

S-a născut la Craiova, în familia ofițerului Sterian Lăzăroiu și a Ioanei. A urmat școala primară și primele cinci clase de liceu între 1931 și 1936 la Craiova. A continuat liceul la „Regina Maria” între 1936 și 1939, apoi a urmat studii de drept (neterminate), la Universitatea din București, între 1942 și l944.[2]

A fost redactor la „Gazeta literară” (1954-l956); la Radio, redactor la emisiunile literare (1956-l959); la revista „Luceafărul” (1960-l968); din nou la Radio (1968-l969); redactor-șef al redacției de poezie la Editura Eminescu (1969-l971, când se pensionează.[3]

A debutat în anul 1951 cu poezie în revista „Viața Românească” și editorial în 1955, cu volumul Inima omului.

  • Rodul pământului, 1957;
  • Ceasul de slavă, 1960;
  • Frumusețe continuă, 1964;
  • La gură de rai, 1965;
  • Dragoste, 1968,
  • Colind de primăvară, 1969;
  • La poarta celor care dorm - poeme dramatice, 1970
  • Poezii 1950 - 1972, 1972;
  • Simfonie, 1975;
  • În aerul vibrând, 1977;
  • Lacrima pietrei, 1981;
  • Incandescența miezului, 1981;
  • Zbor de cântec peste nori, 1985.[4]
  • Îndrăgostiții triști, 1979;
  • Surâsul iubirii, 1984.

A mai scris versuri pentru copii, publicistică pe teme morale și turistice (O lume pentru toți, 1977).

  1. ^ Ecaterina Taralunga. „Enciclopedia identitatii romanesti. Personalitati” – via Internet Archive. 
  2. ^ „Violeta Zamfirescu (Violeta_Zamfirescu) : Poezie, Proză, Biografie, comentarii, texte”. www.poezie.ro. 
  3. ^ „Violeta Zamfirescu - biografia lui Violeta Zamfirescu referate”. www.referatele.com. 
  4. ^ „Revista Apostrof”. www.revista-apostrof.ro. Arhivat din original la . Accesat în .