Zonele aliate de ocupație din Germania

Zonele aliate de ocupație din Germania
Germania
Germania administrată de Aliați
Deutsches Reich
 – RFGRFG| Protectoratul SaarProtectoratul Saar|
Drapel
Drapel
Zonele de ocupație din Germania (1945)
Zonele de ocupație din Germania (1945)
Zonele de ocupație din Germania (1945)
Capitală
Limbăgermană
Guvernare
Governatori 
 - Zona britanicăBernard Law Montgomery
 - Zona francezăJean de Lattre de Tassigny
 - Zona americanăDwight D. Eisenhower
 - Zona sovieticăGheorghi Jukov
Istorie
Epoca istoricăRăzboiul Rece
Capitularea
Comisia Aliată de Control
protectoratul Saar
Republica Federală Germania
Republica Democrată Germană
Tratatul doi plus patru
Desființare1949
Economie
Monedă
¹ Reunificarea Germaniei a avut loc pe 3 octombrie 1990.

Cele patru sectoare de ocupație din Berlin
Istoria Germaniei
Stema Germaniei
Acest articol este parte a unei serii
Antichitatea
Triburile germanice
Perioada migrațiilor
Imperiu Francilor
Evul Mediu
Sfântul Imperiu Roman
Colonizarea răsăritului
Apariția națiunii germane
Confederația Rinului
Confederația Germană
Confederația Germană de Nord
Imperiul German
Imperiul German
Primul Război Mondial
Republica de la Weimar
Republica de la Weimar
Germania nazistă
Germania nazistă
Al Doilea Război Mondial
Germania postbelică
Germania între 1945-1990
Ocupația și împărțirea
Expulzarea germanilor
Republica Democrată Germană
Germania de Vest
Reunificarea Germaniei
Germania modernă
Germania

Portal Germania
 v  d  m 

Puterile Aliate care au învins Germania Nazistă în Al Doilea Război Mondial au împărțit în scopuri administrative țara (la vest de linia Oder-Neisse) în patru zone de ocupație ce au existat în perioada 19451949.

Zonele de ocupație

[modificare | modificare sursă]

Cartierul-general al Zonei americane de ocupație era clădirea "I.G. Farben" din Frankfurt pe Main.

Cartierul-general al Zonei britanice de ocupație se afla în orașul Bad Oeynhausen.

  • La început, Franței, deși făcea parte dintre Aliați, nu-i fusese repartizată o zonă de ocupație, în principal datorită temerilor cu privire la reacția populației, dată fiind ostilitatea istorică dintre francezi și germani, dar și datorită importanței mai scăzute din punct de vedere militar a Franței Libere, în timpul războiului [1]. Până în cele din urmă, americanii și britanicii au căzut de acord să cedeze câte o porțiune din propriile lor zone de ocupație în favoarea francezilor. Datorită acestui aranjament, Zona franceză de ocupație era formată din două teritorii separate, și anume:
    1. Renania-Palatinat;
    2. Zona sudică a landului Baden-Württemberg.

Cartierul-general al Zonei de ocupație franceze se afla în orașul Baden-Baden.

Zonele occidentale de ocupație au fost combinate, mai târziu, în Trizonă.

Cartierul-general al Zonei sovietice de ocupație se afla în sectorul Karlshorst al Berlinului răsăritean.

  • Berlinul a fost ocupat de cele patru Puteri Aliate, fiind divizat la rândul lui în patru zone de ocupație.

Fiecare putere ocupantă a format propria autoritate de guvernare și a dus diferite politici față de populația civilă și guvernarea locală.

Planul original care prevedea guvernarea Germaniei ca un singur stat prin intermediul Comisiei Aliate de Control a fost abandonat în 19461947 (fără să fi fost vreodată pus în practică), datorită tensiunilor în creștere dintre occidentali și Uniunea Sovietică, care au primit denumirea generică de Războiul Rece. Ruptura definitivă dintre Aliați în privința administrației Germaniei postbelice a devenit evidentă în timpul Blocadei Berlinului.

Cele trei zone occidentale de ocupație au fost unite pentru a forma Republica Federală Germania, noul stat german fiind proclamat la 23 mai 1949. În zona sovietică de ocupație a fost proclamată Republica Democrată Germană la 7 octombrie 1949.

În Germania de Vest ocupația a continuat în mod oficial până în 1955, dar după proclamarea RFG-ului guvernatorii militari au fost înlocuiți cu înalți comisari civili, a căror poziție era între cea a unui guvernator și cea a unui ambasador. După recunoașterea Germaniei occidentale ca stat pe deplin suveran în 1955, ocupația s-a terminat, iar înalții comisari au fost înlocuiți cu ambasadori.

Orașul Berlin nu a fost parte a niciunui stat și a continuat să se afle sub controlul Aliaților până în 1990. Cele trei sectoare occidentale au fost unite în scopuri administrative în Berlinul Occidental, în vreme ce sectotul sovietic a funcționat ca Berlinul Răsăritean.

Toate teritoriile germane de la est de Odra și Neisse (Pomerania, Neumark, Silezia și Prusia Răsăriteană) au fost anexate de Polonia și Uniunea Sovietică. Klaipeda (în germană: Memel) și regiunea înconjurătoare au fost alipite la RSS Lituaniană. Teritoriile Franței, Austriei, Belgiei, Cehoslovaciei, Poloniei și Lituaniei anexate de Germania Nazistă în timpul războiului au fost retrocedate țărilor respective sau au fost anexate de URSS.

Guvernatorii militari și înalții comisari

[modificare | modificare sursă]

Zona americană

[modificare | modificare sursă]

Guvernatorii militari

[modificare | modificare sursă]

Înalții comisarii

[modificare | modificare sursă]

Zona britanică

[modificare | modificare sursă]

Guvernatori militari

[modificare | modificare sursă]

Înalții comisari

[modificare | modificare sursă]

Zona franceză

[modificare | modificare sursă]

Comandant militar

[modificare | modificare sursă]

Guvernator militar

[modificare | modificare sursă]

Înalt comisar

[modificare | modificare sursă]

Zona sovietică

[modificare | modificare sursă]

Comandant militar

[modificare | modificare sursă]

Guvernatori militari

[modificare | modificare sursă]

Președinte al Comisiei Sovietice de Control

[modificare | modificare sursă]

Înalți comisari

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Zonele aliate de ocupație din Germania la Wikimedia Commons