Albanezii din România

Albanezii din România din 2021

Albanezii din România sunt membrii unei minorități etnice, care numără aproximativ 520 de persoane, în conformitate cu rezultatele recensământului din 2002. Numărul lor real este însă estimat la aproximativ 10.000 de persoane[1], cei mai mulți declarându-se actualmente drept „români”.

Aproximativ jumătate dintre ei locuiesc în București, iar restul se află în centre urbane mari precum Craiova (unde se află și sediul Asociației Liga Albanezilor din România), Timișoara, Iași, Constanța și Cluj-Napoca. Cei mai mulți dintre ei sunt creștini ortodocși, strămoșii lor refugiindu-se din regiunea Korçë (sudul Albaniei) în perioada otomană în decursul mai multor secole. Există însă și mulți albanezi musulmani (în Dobrogea, comunitatea albaneză musulmană datează încă din perioada otomană, pe când celelalte comunități albaneze musulmane s-au format în perioada interbelică, emigrând din motive economice din Iugoslavia), numărul lor fiind estimat la aproximativ 3.000 persoane.

Fiind o minoritate recunoscută oficial, albanezii au un reprezentant în Camera Deputaților. Acest deputat este desemnat de Liga Albanezilor din România.

Albanez din Valahia. Acuarelă de Amadeo Preziosi (cca. 1866)
Revista „Albanezul”, emisă de comunitatea albaneză din România. Exemplar din 1889
Revista Kosova, emisă în 1932 de comunitatea albaneză din Constanța
Manual școlar albanez tipărit la București în anul 1887

Comunitatea albaneză din Țările Române a fost atestată pentru prima oară în Valahia în timpul domnitorului Mihai Viteazul: într-un raport al autorităților habsburgice din Transilvania se specifica faptul că peste 15.000 de albanezi au primit dreptul să se așeze în Muntenia. Satul Călinești din fostul județ Saac (azi județul Prahova) a fost una dintre așezările în care au fost colonizați, după cum este evidențiat într-un document emis de rivalul lui Mihai Viteazul, Simion Movilă, care confirma dreptul lor de a locui în continuare în localitate. O comunitate albaneză în București este atestată pentru prima oară în 1628.

În Moldova, albanezul Vasile Lupu a devenit domnitor în 1634.

Comunitatea albaneză a crescut numeric și a căpătat o mai mare importanță în epoca fanariotă, când un mare număr de emigranți albanezi și-au deschis afaceri în multe târguri și sate, sau erau angajați în garda domnilor și boierilor munteni, fiind cunoscuți ca arbănași, arvaniți sau arnăuți (din limba turcă: arnavut).

Mișcarea naționalistă albaneză din Imperiul Otoman Rilindja Kombëtare s-a manifestat activ în Muntenia, care a devenit un centru al inițiativelor culturale ale unor intelectuali precum Dora d'Istria, Naim Frashëri, Jani Vreto și Naum Veqilharxhi (autorul primului abecedar albanez, tipărit la București în 1844). Aleksander Stavre Drenova a conceput versurile imnului național albanez Hymni i Flamurit pe vremea când locuia în București. Melodia imnului național albanez este cea a cântecului patriotic românesc Pe-al nostru steag e scris Unire compus de Ciprian Porumbescu.

Comunitatea albaneză a suferit în timpul regimului comunist când, începând cu 1953, asociațiile sale culturale au fost închise. Drepturile pierdute au fost recâștigate după Revoluția română din 1989, însă numărul celor care se declară albanezi în zilele noastre a scăzut dramatic față de anul 1920.

Între anii 1856-1878 și în perioada interbelică trăia o comunitate albaneză și în județul Ismail din sudul Basarabiei[2] unde au fost înregistrați la recensământul din 1930 1.776 albanezi (0.8% din populația județului). Cei mai mulți trăiau în plasa Bolgrad, în localitatea Caracurt (azi Jovteneve, Ucraina): 1.754 albanezi, alcătuind 62,4% din populație[3].

Albanezi din România și români cu origini albaneze

[modificare | modificare sursă]

Prim miniștri

[modificare | modificare sursă]

Domnitori ai Valahiei

[modificare | modificare sursă]

Domnitori ai Moldovei

[modificare | modificare sursă]

Oameni politici

[modificare | modificare sursă]

Matematicieni

[modificare | modificare sursă]
  • Alexandru Ghika - matematician, profesor universitar, întemeietorul școlii românești de analiză funcțională.[15]
  • Matila Ghyka - ofițer de marină, diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer, istoric.[16][17]

Scriitori, jurnaliști și alte persoane faimoase

[modificare | modificare sursă]
  • Nicolae Cocea - avocat, scriitor, jurnalist, publicist, politician[22]
  • Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889 – d. 27 noiembrie 1972) - prozator, poet, dramaturg (academician)
  • Dora d'Istria - scriitoare, istoric, feministă
  • Cezar Ivănescu (n. 6 august 1941 – d. 24 aprilie 2008) – poet, eseist, dramaturg român de origine albaneză (după mamă)
  • Jani Vreto - om de cultură
  • Naim Frasheri - poet
  • Lasgush Poradeci - poet
  • Mitrush Kuteli - scriitor, economist, traducător
  • Nicolae Rafael - cântăreț
  • Alexandru Tocilescu - regizor
  • Dumitru Mihăilescu-Toscani - muzician
  • Chiril Economu - actor
  • Nicola Djamo-profesor universitar, istoric
  • Lucia Djamo-Diaconiță - slavistă
  • Vlad Zografi - dramaturg, fizician
  • Alex Tocilescu - scriitor, jurnalist și muzician român
  • Luan Topciu (n. 1962) - scriitor, traducător și critic literar

Revista „Albanica”

[modificare | modificare sursă]

Revista „Albanica” este o publicație trimestrială, științifică și de cultură a Asociației „Liga Albanezilor din România”. Publică texte ale literaturii albaneze și române, studii de istorie, geopolitică, lingvistică, spiritualitate, arte și alte domenii ale albanologiei și al raporturilor româno-albaneze. Revista continuă un proiect cultural început de dr. Anton B.I. Balotă în 1936. Seria nouă a fost lansată la începutul anului 2019.[23]

  1. ^ „Romania's minorities - Albanian”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Hartă reprezentând albanezii din Basarabia[nefuncțională]
  3. ^ Rezultatul recensământului din 1930 pe localități, județul Ismail[nefuncțională]
  4. ^ ro Mircea Marian, "Aflat la Tirana, Ponta a spus că familia bunicului său a venit în România din satul albanez Moscopole", Evenimentul Zilei, 18 March 2014; accessed 17 November 2014
  5. ^ a b c d e f g h i j k Sturdza, Alexandru A. C. La terre et la race roumaines depuis leurs origines jusqu'à nos jours. 
  6. ^ Neagu Djuvara (). „Neagu Djuvara despre Regele Mihai și Monarhie”. Radio România Cultural. 
  7. ^ „Portret: Ion Teodorescu, târgovișteanul care a scris despre istoria Albaniei”. Adevarul. . 
  8. ^ Entangled Histories of the Balkans: Volume One: National Ideologies and Language Policies. BRILL. . pp. 94–. ISBN 978-90-04-25076-5. 
  9. ^ Christopher A. Long. „Family Group Sheet”. Accesat în . 
  10. ^ Grigore Lăcusteanu (contributor: Radu Crutzescu), Amintirile colonelului Lăcusteanu. Text integral, editat după manuscris. Iași: Polirom, 2015. ISBN: 978-973-46-4083-6
  11. ^ Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, Humanitas, Bucharest, 1995, p.90-91. ISBN: 973-28-0523-4
  12. ^ Elsie, Robert (). A Biographical Dictionary of Albanian History. I.B.Tauris. p. 167. ISBN 9781780764313. 
  13. ^ Skendi, Stavro (). The Albanian national awakening. Princeton: Princeton University Press. pp. 325–331. ISBN 9781400847761. 
  14. ^ ro Narcis Dorin Ion, "Destinul unor reședințe aristocratice în primul deceniu al regimului comunist (1945–1955)", in Revista Monumentul, Vol. IX: Monumentele si istoria lor, 2008, p.276
  15. ^ Family tree, at ghika.org
  16. ^ Arbre généalogique de la famille Ghyka
  17. ^ GEN-ROYAL-L Archives, rootsweb.ancestry.com; accessed 20 March 2016.
  18. ^ Një nga yjet artit shqiptar, Kristaq Antoniu [One of the Albanian art stars, Kristaq Antoniu] (în Albanian), Gazeta Vatra, , arhivat din original la , accesat în  
  19. ^ Robert Elsie. A Biographical Dictionary of Albanian History. p. 55. He was also the author of translations of plays and short stories from Russian and Romanian, in particular of the works of Victor Eftimiu (1889-1972), a Romanian dramatist of Albanian origin. 
  20. ^ Institutul de Construcții București. Buletinul științific. p. 116. We had great Romanian writers of Albanian origin like Victor Eftimiu, great literary critics like Garabet Ibraileanu,... 
  21. ^ QMKSH (). „11 April 1872, Was Born The Poet Asdreni, Aleksandër Stavre Drenova”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  22. ^ Stelian Tănase, "N.D. Cocea, un boier amoral/N.D. Cocea, an Immoral Boyar" (I) Arhivat în , la Wayback Machine., in Sfera Politicii, Nr. 136
  23. ^ Anghel, Simona (). „Revista „Albanica" – redivivus după 82 de ani”. Ziua de Constanța. Accesat în . 
  • Constantin C. Giurescu - Istoria Bucureștilor. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre (Ed. pentru literatură, București, 1966), pag. 168, 267, 272, 307

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Istoria comunității albaneze din România, Gelcu Sefedin Maksutovici, Editura Kriterion, 1992
  • Confluențe culturale româno-albaneze, Cristia Maksutovici, Editura Kriterion, 1995
  • Studii și documente despre istoria albanezilor din România, Nicolae Ciachir, Gelcu Sefedin Maksutovici, Editura Ararat, 1998
  • Aspecte ale culturii europene in publicatiile albaneze din Romania, Elida Petoshati, Cristia Maksutovici, Uniunea Culturală a Albanezilor din România, Editura Deliana, 1999
  • Bucureștiul albanez, Adrian Majuru, Editura Ararat, 2002

Legături externe

[modificare | modificare sursă]