Declarația de independență a Republicii Moldova

Istoria Moldovei
Stema Moldovei
Acest articol este parte a unei serii
Antichitatea
Războaiele daco-romane
Daci liberi
Moldova
Descălecatul Moldovei
Bătălii
Epoca fanariotă
Tratatul de la București
Basarabia
Basarabia sub ocupație rusă
Gubernia Basarabiei
Rusificarea
Colonizarea
Basarabia română
Republica Democratică Moldovenească
Unirea Basarabiei cu România
Basarabia în cadrul României
Guvernământul Basarabiei
Basarabia sovietică
RASS Moldovenească
RSS Moldovenească
Moldova contemporană
Declarația de Independență
Republica Moldova
Identitate națională
Transnistria
Găgăuzia
Protestele din 2009

Portal Moldova
 v  d  m 
Marcă poștală din 2006 despre Declarația de Independență a Republicii Moldova
Voturile exprimate de deputați în privința independenței Republicii Moldova, pe raioane

Republica Moldova a obținut recunoașterea oficială a statalității, la 2 martie 1992, când a obținut statutul de membru al ONU.

Declarația de Independență a Republicii Moldova a fost un document adoptat de către Parlamentul Republicii Moldova.

Documentul face referiri la „istoria milenară” și „statalitatea neîntreruptă” a moldovenilor în spațiul istoric și etnic al etnogenezei acestora, consacră, pentru Republica Moldova, denumire oficială: limba română. Acest act fondator al Republicii Moldova din 27 august 1991 este marcat în fiecare an ca Ziua Națională a Republicii Moldova sau Ziua Independenței.

Declarația a fost adoptată și semnată de 278 deputați în parlament la 27 august 1991. Actul original a ars în timpul protestelor din 2009 la Chișinău, dar un document identic a fost restaurat în 2010.

Declarația de independență a Republicii Moldova în mod clar și direct, susține suveranitatea Republicii Moldova pe teritoriul Transnistriei, deoarece este "o parte componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru". Cu toate acestea, Declarația de independență a Republicii Moldova este ea însăși un argument împotriva suveranității Republicii Moldova asupra Transnistriei, cum îl denunță acordul de la 23 august 1939, între Guvernul URSS și Guvernul Germaniei, „nulă și neavenită” fiind uniunea doar formală între cele două teritorii.

După eșuarea tentativei de lovitură de stat din 1991, controlul și influența puterii centrale sovietice, asupra statelor uniunii, a slăbit considerabil. După căderea comunismului, uniunea personală dintre republicile sovietice și-a pierdut baza legală - după cum vedeau moldovenii (președintele URSS era liderul tuturor republicilor acesteia).

Recunoașterea internațională

[modificare | modificare sursă]

La data de 27 august 1991,la doar cîteva ore după proclamarea independenței, guvernul României recunoaște independența Republicii Moldova. Astfel România este primul stat care a recunoscut independența și suveranitatea Republicii Moldova.[1][2][3]

Noul parlament ales democratic s-a proclamat "deținătorul puterii supreme în Stat". Moldova a aderat la ONU, primind astfel recunoașterea statalității.

Voturile deputaților

[modificare | modificare sursă]

Republica Moldova

[modificare | modificare sursă]

În proaspătul stat, moldovenii s-au divizat în două tabere: unii au susținut independența, alții au protestat împotriva ei, susținând reunificarea cu România. Susținătorii reunificării s-au adunat în stradă, în Chișinău, să protesteze.

Aspectul de „o parte componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru", i-a nemulțumit pe transnistreni. Aceștia au proclamat autonomia și mai apoi independența Transnistriei.

  1. ^ Adevărul Moldova (), Cum şi-a obţinut independenţa Republica Moldova, cerând retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul său, adevarul.ro 
  2. ^ http://www.timpul.md/articol/independena-republicii-moldova-–-intre-mandrie-i-eec--116175.html
  3. ^ România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Republicii Moldova, ZIUA de Constanta,  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Wikisursă
Wikisursă