French
DeutschTârgu Frumos
| Târgu Frumos | |||
| — oraș — | |||
 | |||
| |||
  Târgu Frumos Târgu Frumos (România) | |||
 Târgu Frumos Târgu Frumos (Județul Iași) | |||
| Coordonate: 47°12′35″N 27°0′47″E / 47.20972°N 27.01306°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Iași | ||
| SIRUTA | 95471 | ||
| Reședință | Târgu Frumos[*] | ||
| Componență | Târgu Frumos[*] | ||
| Guvernare | |||
| - primar al orașului Târgu Frumos[*] | Neculai Zugravu[*][1] (PNL, ) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 15,13 km² | ||
| Populație (2021) | |||
| - Total | 9.597 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Cod poștal | 705300 | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Târgu Frumos este un oraș în județul Iași, Moldova, România. Se află în Câmpia Jijiei, lângă Bahluieț. Are o suprafață de 15,13 km². Populația este de 9.597 locuitori, determinată în , prin recensământ, chestionar.
Așezare
[modificare | modificare sursă]Localitatea este situată în zona estică a județului, pe malurile Bahluiețului. Orașul este străbătut de șoseaua națională DN28 care leagă Iașul de Roman. La Târgu Frumos, din DN28 se ramifică șoselele naționale DN28A, care duce spre vest la Pașcani și Moțca (unde se termină în DN2), și DN28B care duce spre nord la Hârlău și la Botoșani.[2] Prin oraș trece calea ferată Pașcani-Iași. În Târgu Frumos se află reședința comunei Ion Neculce care înconjoară ca un inel orașul.
Demografie
[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a orașului Târgu Frumos
Români (70,92%)
Romi (4,77%)
Ruși lipoveni (2,72%)
Alte etnii (0,11%)
Necunoscută (21,48%)
Componența confesională a orașului Târgu Frumos
Ortodocși (69,64%)
Creștini de rit vechi (5,84%)
Romano-catolici (1,46%)
Alte religii (1,02%)
Necunoscută (22,05%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Târgu Frumos se ridică la 9.597 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 10.475 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (70,92%), cu minorități de romi (4,77%) și ruși lipoveni (2,72%), iar pentru 21,48% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (69,64%), cu minorități de creștini de rit vechi (5,84%) și romano-catolici (1,46%), iar pentru 22,05% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Evoluție istorică
[modificare | modificare sursă]În localitate au trăit în cursul anilor, în afară de români, și alte comunități etnice: evrei, sași, ceangăi, rromi, armeni, ruși lipoveni.
În anul 1930, trăiau la Târgu Frumos 4932 de locuitori. Evreii numărau 1608 dintre ei. În 1941, sub regimul Ion Antonescu, potrivit cu legile împotriva evreilor, în cursul războiului antisovietic, bărbații evrei între 18-50 ani au fost trimiși la munci obligatorii, mulți dintre ei în lagărul de muncă Tudoreni-Rechita din Județul Botoșani. Unii au fost trimiși în Transnistria. Gara Târgu Frumos a fost o stație de oprire a „trenului morții” din cursul pogromului de la Iași. La 1 iulie 1941 654 morți au fost coborâți din acest tren și transportați pentru inhumare în cimitirul evreiesc din așezare.
În trecut a trăit la Târgu Frumos și o comunitate armeană. În 1894 mai trăiau în localitate 73 armeni, iar în 1930 11 armeni. Comunitatea ruso-lipoveană posedă două biserici proprii și și-a avut mahalaua ei deosebită. Lipovenii au îmbrățișat mai cu seamă ocupații agricole.
 | Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Politică și administrație
[modificare | modificare sursă]Orașul Târgu Frumos este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Neculai Zugravu[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 8 | |||||||||
| Partidul Social Democrat | 7 | |||||||||
| Alianța pentru Unirea Românilor | 1 | |||||||||
| Comunitatea Rușilor Lipoveni din România | 1 | |||||||||
Istorie
[modificare | modificare sursă]Prima atestare documentară a orașului Târgu Frumos a fost datată 5 octombrie 1448.
Înainte de Regulamentul Organic, orașul a fost reședința ținutului Cârligătura din Principatul Moldovei. La adoptarea Regulamentului Organic, acest ținut a fost desființat și divizat între județele Iași și Roman, Târgu Frumos fiind inclus în primul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Târgu Frumos avea statut de comună urbană, reședință a plășii Cârligătura din județul Iași, având 4585 de locuitori. În oraș funcționau trei biserici ortodoxe românești, una lipovenească, un spital, o școală mixtă, o farmacie și un birou telegrafo-poștal.[7] Anuarul Socec din 1925 îl consemnează cu același statut, având 4467 de locuitori.[8]
Spre sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, zona orașului a fost scena bătăliilor de la Târgu Frumos, unele dintre ultimele lupte la care armata română a participat de partea Axei.[9]
După război, în 1950, orașul a devenit reședința raionului Târgu Frumos din regiunea Iași, dar în 1956 acest raion a fost desființat, orașul trecând la raionul Pașcani din aceeași regiune. La reforma administrativă din 1968, orașul a fost transferat județului Iași, reînființat.[10][11]
Monumente istorice
[modificare | modificare sursă]
Șase obiective din orașul Târgu Frumos sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Nicolae” (1801); fosta școală de fete (1842–1859); gara (1870); și ansamblul bisericii „Cuvioasa Paraschiva” (circa 1541, construită de Petru Rareș), format din biserica propriu-zisă și din zidul de incintă.
Mausoleul soldaților români din Primul Război Mondial, ridicat la începutul secolului al XX-lea și aflat în cimitir, este clasificat ca monument de for public; iar casa memorială Garabet Ibrăileanu (începutul secolului al XX-lea) din strada Cuza Vodă este monument memorial sau funerar.
Personalități
[modificare | modificare sursă]- Dumitru Theodor Neculuță (1859-1904), poet, membru post-mortem al Academiei Române
- Garabet Ibrăileanu (1871-1936), critic literar, eseist, istoric literar, pedagog, redactor literar, romancier român, de origine armeană
- Marta Trancu-Rainer (1875-1950), prima femeie chirurg din România, de origine armeană
- Grigore Trancu-Iași (23 octombrie 1874 - 7 ianuarie 1940) a fost un om politic, economist, avocat, profesor universitar, scriitor și memorialist român de origine armeană
- Belu Zilber (1901-1978), activist comunist, economist și memorialist de etnie evreiască, dizident
- Valentin Talpalaru (n.1953), poet român
- Dan Merișca (1957-1991), scriitor român de science-fiction
- Lucian Merișca (n. 1958), scriitor român de literatură științifico-fantastică, traducător și redactor de radio
- Anișoara Minea-Sorohan (după căsătorie Minea) este o fostă canotoare română, laureată cu aur la Los Angeles 1984
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2024, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ Google Maps – Târgu Frumos (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Tîrgul-Frumos, com. urb.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 616.
- ^ „Orașul Târgu Frumos în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ 70 de ani de la invazia eșuată a Armatei Roșii în România: Bătălia de la Târgu Frumos, 11 mai 2014, Adevărul - articol Historia Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Monografia comunei Târgu-Frumos, Neculai Dărângă, Editura Tipografia Națională I. S. Ionescu & M. M. Bogdan, Iasi, 1915
Legături externe
[modificare | modificare sursă]