Consoană vibrantă alveolară

În fonetică, consoana vibrantă alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite. Simbolul său fonetic este [r]. În limba română această consoană se notează cu litera R și apare în cuvinte precum rece /'re.ʧe/, pară /'pa.rə/, măr /mər/. Numeroase lucrări clasifică sunetul [r] din limba română și din celelalte limbi romanice drept o consoană dentală, dar tendința în fonetica modernă este de a îl clasifica drept o consoană alveolară.

Consoana [r] este sonoră și nu are o pereche surdă în limba română, deși în anumite contexte fonetice poate să-și piardă sonoritatea. În alte limbi există varianta surdă, notată [r̥], fie ca fonem de sine stătător (ca de exemplu în limba galeză), fie ca alofon al lui [r] sonor (de exemplu în limba greacă veche).

Consoanele vibrante, inclusiv [r], fac parte din grupul de consoane lichide împreună cu consoanele laterale.

• Modul de articulare este vibrant, adică sunetul este obținut printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator.
• Locul de articulare este alveolar, adică prin atingerea alveolelor incisivilor superiori cu partea anterioară a limbii.
• Este o consoană sonoră, adică în timpul pronunției sale coardele vocale vibrează.
• Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
• Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
• Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.