Hortensia Papadat-Bengescu

Hortensia Papadat-Bengescu
Date personale
Născută	8 decembrie 1876[1][2] Ivești, România
Decedată	5 martie 1955 (78 de ani)[3][1][2] București, România
Înmormântată	Cimitirul Bellu
Cetățenie	România[4]
Ocupație	scriitoare
Limbi vorbite	limba română[1]
Modifică date / text

Hortensia Papadat-Bengescu (n. 8 decembrie 1876, Ivești, Galați, România – d. 5 martie 1955, București, România) a fost o prozatoare, romancieră și nuvelistă importantă din perioada interbelică.

Hortensia Bengescu s-a născut în anul 1876 în Ivești, județul Galați. A fost fiica generalului Dimitrie Bengescu (fratele generalului dramatug George Bengescu-Dabija) și a profesoarei Zoe Bengescu (n. Ștefănescu). Până la 11 ani învățase, în casă, cu mama ei, scrisul, cititul și limba franceză. Apoi este înscrisă la Institutul de studii liceale pentru domnișoare „Bolintineanu” din București unde îți îmbunătățește franceza, învață limba germană, exersează pianul și deprinde pictura. După absolvirea Institutului, în 1894, se mută, împreună cu familia sa, în Turnu Măgurele, unde tatăl ei, de acum colonel, este numit comandant al Regimentului de Dorobanți Teleorman. În 1896, deoarece părinții refuză să îi îngăduie să studieze în Franța, pentru a-și obține independența se căsătorește, fătă încuviințarea paternă, cu magistratul Nicolae Papadat, doctor în drept la Liège, mai mare cu 16 ani decât ea. Tânărul cuplu își va petrece luna de miere în Elveția. După căsătorie va locui în Turnu Măgurele până în 1903. În 1898 i se naște primul copil, Nicolae. Un an mai târziu, în primăvara lui 1899 se va naște cel de-al doilea copil al ei, Zoe Hortense Louise. În 1900 se naște al treilea copil, Marcela iar în 1902 se va naște cel de-al patrulea copil al scriitoarei, Dumitru George. În 1903 familia Papadat se mută la Buzău unde va locui până în 1908. Din această perioadă datează prietenia cu pianista și scriitoarea Constanța Marino-Moscu, stabilită pe atunci în aceeași localitate. În 1911 se va stabili, timp de 10 ani, la Focșani locuind într-un fost conac de secol XIX aparținând tatălui ei. Este perioada când începe să frecventeze gruparea „Viața românească“, împrietenindu-se și corespondând cu Gabaret Ibrăileanu și ceilalți membrii ai grupării. După ce mama scriitoarei se va stinge din viață, Constanța Marino-Moscu va publica volumul „Ada Lazu“ dedicat „Hortensiei Papadat“.

La 10 aprilie 1912 debutează publicistic în ziarul „La Politique“, sub pseudonimul „Loys“, cu un necrolog dedicat actorului Petre Liciu. Va mai publica aici și comentarii critice despre Henry Bataille și Marcel Prévost și, sub semnătura „Suzon“, cronici feminine. Încurajată de Constanța marino-Moscu trimite pagini de proză redacției „Vieții românești“. În 1913 debutează ca prozatoare sub semnătura „Hortensia P.B.“ în „Viața Românească“ unde George Topîrceanu îi publică poemul în proză „Viziune“. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adânci", lăudat de Garabet Ibrăileanu. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul Balaurul.

Din anul 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. De acum, rolul hotărâtor în orientarea prozatoarei spre romanul european modern, îl are Eugen Lovinescu, unul din puținii susținători ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite întâi în cenaclu și apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a cărui metodă de creație o regăsim, mai mult sau mai puțin, și în romanele ei. Autoarea scrie și publică mai multe volume de nuvele. A fost supranumită "Marea Europeană", o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european.

La îndemnul lui Eugen Lovinescu, evoluează spre o proza "obiectivă", așa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini). Din 1933, se stabilește în capitală. Scrie Logodnicul (1933), și, în 1946, obține Premiul Național pentru proză. Restul proiectelor de romane rămân nefinalizate.

Interzisă de regimul comunist și trăind la bătrânețe fără mijloace de subzistență, Hortensia Papadat-Bengescu a murit dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar și academic.

Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista Viața românească, se caracterizează printr-o proză de fină analiză a celor mai subtile reacții ale sufletului feminin. Prozatoarea suplinește „un deficit colosal de existență” (Femei, între ele) urmărind atent „perpetua mișcare interioară a gândului în mers”. Scrieri precum Ape adânci, Femeia în fața oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectivă care se apropie de o minuțioasă notare a senzațiilor, „extazul lent al miracolului de a exista”.

Participarea scriitoarei la ședințele cenaclului Sburătorul, căruia îi și dedică de altfel primele ei romane, îi influențează modalitatea de expresie literară, îndrumând-o spre extinderea câmpului de observație.

Investigația psihologică se adâncește în romanele Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul Sburătorului, Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”.

Opera scriitoarei ilustrează și un alt principiu lovinescian, acela al inspirației citadine. Marele oraș este mediul în care evoluează cu naturalețe personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. Cetatea vie, cum numește Bucureștii Mini, personajul romanului „Fecioarele despletite”, nu mai reprezintă, ca pentru literatura de inspirație sămănătoristă a începutului de secol, un loc al pierzaniei, al tuturor viciilor, ci un cadru normal de viață. G. Călinescu admira „lunga, fina, inteligenta clevetire de femeie de lume” din proza sa.

Romanele Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns și Rădăcini alcătuiesc ciclul Hallipilor, numit astfel după familia ai cărei reprezentanți se află în centrul acțiunii care cuprinde și alte familii legate prin rudenie, prietenie sau interes, precum Rim, Drăgănescu sau Maxențiu. Această creație a scriitoarei reprezintă cel de-al doilea ciclu de romane din literatura română după Ciclul Comăneștenilor de Duiliu Zamfirescu.

Din punct de vedere social, personajele romanelor din ciclul Hallipilor sunt în majoritate îmbogățiți de dată recentă care își pun întreaga energie nu în slujba dobândirii de avere, ci în serviciul parvenirii în ierarhia socială, pentru a li se uita originea umilă și a pătrunde în societatea înaltă. Acest snobism, comparabil cu cel al personajelor lui Marcel Proust, este evident în cazul unor personaje ca Ada Razu și Coca-Aimée.

Viziunea lipsită de iluzii, adesea grotescă, a acestei lumi pe care o oferă romanele Hortensiei Papadat-Bengescu se sprijină pe modalități narative moderne ce adâncesc perspectiva. Astfel, prezentarea evenimentelor și a personajelor de către narator alternează cu introspecția (analiza psihologică întreprinsă de către personajul însuși) și cu diferitele puncte de vedere asupra aceleiași situații. Apar și personajele-reflector, Mini și Nory, din perspectiva cărora sunt prezentate o mare parte din evenimente și personaje; cititorul află despre situația din familia Rim sau despre cauza suferinței Lenorei, de exemplu, pe măsură ce Mini și Nory iau ele însele cunoștință de aceste lucruri. „La domnia sa lumea și viața stau pe loc, pe când scriitorul își schimbă neîncetat unghiul de observație” (L. Rebreanu).

Boala ocupă, programatic, un loc important în opera scriitoarei. Într-un interviu, Hortensia Papadat-Bengescu se arată mirată că boala nu apare în aceeași măsură, ca temă centrală, la toți romancierii, ea reprezentând „compromisul firesc dintre viață și moarte”. De asemenea, scriitoarea acordă atenție problemelor eredității, interesată constant de detectarea și definirea „trupului sufletesc”.

Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin acuitatea observației și prin complexitatea tehnicilor de analiză, printre primele realizări de prestigiu ale prozei psihologice românești.

• Ape adânci (1919)
• Sfinxul (1920), devenit Lui don Juan în eternitate
• Femeia în fața oglinzii (1921)
• Balaurul (1923)
• Romanță provincială (1925)
• Desenuri tragice (1927)

• Povârnișul (1915)
• Bătrânul (1920)
• Teatru ediție de Eugenia Tudor-Anton, (1965),
  • Bătrânul,
  • A căzut o stea,
  • Medievala,
  • Sora mea, Ana.

• Fecioarele despletite (1925)
• Concert din muzică de Bach (1927)
• Drumul ascuns (1932)
• Rădăcini (1938)

• Logodnicul, 1935
• Străina, manuscrisul de 1.000 de pagini a fost descoperit de doamna Gabriela Omăt, care se va ocupa de editarea lui.

• Canguilhem, Georges. The Normal and the Pathological. New York: Zone Books, 1991.
• Călinescu, G. Istoria literaturii române dela origini până în prezent [History of Romanian Literature from Its Origins to the Present]. Bucharest: Semne, 2003.
• Crohmălniceanu, Ovid S. Literatura română între cele două războaie mondiale [Romanian Literature between the Two World Wars], vol. I. București: Minerva, 1972.
• Crohmălniceanu, Ovid. S. Cinci prozatori în cinci feluri de lectură [Five Prose Writers in Five Different Readings]. Bucharest: Cartea Românescă, 1984.
• Vianu, Tudor. Scriitori români din secolul XX [Twentieth-Century Romanian Writers]. Bucharest: Minerva, 1979
• Coman, Daniel. Reprezentări ale devianței psihologice în Concert din muzică de Bach, de Hortensia Papadat-Bengescu. Transilvania, no. 6 (2021): 35-39. https://revistatransilvania.ro/wp-content/uploads/2021/08/Transilvania-6.2021-Coman.pdf

• Citate legate de Hortensia Papadat-Bengescu la Wikicitat
• Recenzie realizată de Carolina Matei - „Concert din muzică de Bach”, pe bigcitylife.ro
• Biografie, la Biografie
• Istoria romanului postum Straina, la Cotidianul
• Valori ale culturii naționale - Hortensia Papadat Bengescu - 133 ani de la naștere, 8 decembrie 2009, Amos News
• O nouă ediție critică Hortensia Papadat-Bengescu (I), Bianca Burța-Cernat, Observator cultural - numărul 663, martie 2013
• O nouă ediție critică Hortensia Papadat-Bengescu (II), Bianca Burța-Cernat, Observator cultural - numărul 665, martie 2013
• O nouă ediție critică Hortensia Papadat-Bengescu (III), Bianca Burța-Cernat, Observator cultural - numărul 666, martie 2013

Format:Sincronism