Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească

Acest articol se referă la republica existentă în cadrul Ucrainei Sovietice între 1924–1940. Pentru alte sensuri, vedeți Republica Moldovenească (dezambiguizare).
RASS Moldovenească
Республика Аутономы Сочиалисты Советикы Молдовиняскы
Молдавская Автономная Советская Социалистическая Республика
Молдавська Автономна Радянська Соціалістична Республіка
 – 
DrapelStemă
DrapelStemă
Deviză națională
Пролетарь дин тоате цэриле, униць-вэ!
(Proletari din toate țările, uniți-vă!)
Harta RASS Moldovenești în 1929.
Harta RASS Moldovenești în 1929.
Harta RASS Moldovenești în 1929.
CapitalăChișinău („capitala vremelnic ocupată”)
Balta (1924–29)
Tiraspol (1929–40)
Limbămoldovenească
rusă
ucraineană
ReligieFără (Ateism)
Guvernare
Prim-secretar al Comitetului Regional Moldova al Partidului Comunist din Ucraina 
 - 1924 – 1928Iosif Badeev (primul)
 - 1939 – 1940Piotr Borodin (ultimul)
Președinte al Comitetului Executiv Central al RASS Moldovenești 
 - 1925 – 1926Grigore Borisov (primul)
 - 1940Fiodor Brovko (ultimul)
Președinte al Sovietului Comisarilor Poporului din RASS Moldovenească 
 - 1925 – 1926Aleksei Stroev (primul)
 - 1940Tihon Konstantinov (ultimul)
Istorie
Date statistice
Suprafață 
 - 19398.288 km²
Populație 
 - 1939599.156 loc.
     Densitate72,3 loc./km²
Economie
MonedăRubla
În prezent parte din
 Republica Moldova
 Ucraina

Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (moldovenească Республика Аутономы Сочиалисты Советикы Молдовиняскы[1]transl. Respublica Autonomî Socialistî Soveticî Moldovineascî, în rusă Молда́вская Автоно́мная Сове́тская Социалисти́ческая Респу́блика, în ucraineană Молда́вська Автоно́мна Радя́нська Соціалісти́чна Респу́бліка; abreviată RASS Moldovenească, RASSM) a fost o republică socialistă sovietică autonomă creată de autoritățile sovietice în componența Ucrainei sovietice la 12 octombrie 1924. Cuprindea raioanele transnistrene de astăzi ale Republicii Moldova, plus raioanele Ananiev, Balta, Bârzula, Codâma, Cruteni, Ocna Roșie și Pesceana din actuala regiune Odesa a Ucrainei.

Crearea respectivei unități moldovenești a fost inițiată de Grigore Kotovski, dar în scurtă vreme a devenit un motiv de dispută cu Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe al URSS, Gheorghi Cicerin, care considera înființarea acestei regiuni administrative ca prematură. În plus, Cicerin considera că astfel se dă o mână de ajutor „expansionismului șovinismului românesc”. În schimb, Kotovski susținea că această nouă republică ar fi propagat comunismul în Basarabia învecinată, existând șanse să aducă revoluția comunistă în România și chiar și în Balcani.

La început, pe 7 martie 1924, s-a luat decizia prudentă de creare a unei regiuni „autonome” moldovenești în cadrul RSS Ucrainene, dar până în cele din urmă, punctul de vedere al lui Kotovski a avut câștig de cauză și regiunea a fost ridicată la rangul de republică autonomă pe 12 octombrie. Capitala oficială a fost proclamat „orașul vremelnic ocupat Chișinău”, capitala executivă fiind până în 1929 orașul Balta și după această dată și până la desființare (1940), orașul Tiraspol.

Inițial, RASSM a fost constituită din raioanele Camenca și Veliko-Kosnițki din cadrul guberniei Podolia; și raioanele Ananiev, Bârzula, Cruteni, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia, Stavrov și Tiraspol din gubernia Odesa precum și dintr-o parte a raioanelor Valea-Hoțului și Balta (satele Pasițel, Ghidirim, Baital). La începutul lunii decembrie 1924 a fost adăugat și restul raionului Balta, cu orașul omonim și satele Grădinița și Iaschi.

Republica avea o suprafața de 8.300 km² și includea 11 raioane din stânga fluviului Nistru. Ulterior, teritoriul s-a reorganizat în 14 raioane.

Crearea RASSM urma o tendință generală din Uniunea Sovietică a acelor vremuri, de creare a autonomiilor teritoriale și acordare a unor drepturi culturale pentru diferite naționalități. Prin crearea RASSM conducerea sovietică a sperat să încurajeze iredentismul pro-sovietic în Basarabia și să-și sporească influența în România, efectul scontat nefiind însă atins.

Apariția teoriei etnicității moldovenești

[modificare | modificare sursă]
Fosta RASS Moldovenească și teritoriul Transnistriei de azi.

Două tendințe au existat de la început printre conducătorii RASS Moldovenești: crearea unei „limbi moldovenești” separate de limba română, pentru a feri truditorii moldoveni de influența nefastă a culturii românești „burgheze”, sau recunoașterea unității de limbă și etnie dintre moldoveni și români, cu nădejdea că astfel se va putea realiza comunizarea și sovietizarea întregii Românii.

Teoria „limbii moldovenești” își are locul de naștere aici. Această teorie pseudoștiințifică pretinde că moldovenii sunt o națiune diferită de cea a „românilor imperialiști opresori”. După al doilea război mondial, această teorie va deveni parte a ideologiei oficiale deznaționalizatoare a Partidului Comunist din RSS Moldovenească.

Pentru început au avut câștig de cauză adepții curentului moldovenist, în școli și presă folosindu-se alfabetul chirilic. Lingvistul Leonid Madan a alcătuit o nouă limbă literară, pe baza graiurilor moldovenești din Transnistria și Basarabia, împrumuturilor din rusă și unor neologisme născocite de el însuși.

Exemplu de „limbă moldovenească” din anii '20 (transpusă în alfabet latin):[2].

„De-amu v-o două luni di zăli, dicînd «Plugaru Roșu» își lunjește discusîia dispri orfografia moldovineascî, mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî, dar dispri orfografii, adicî dispri sămnuirera sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî” (Petru Chior, comisar al poporului pentru învățămînt în RASS Moldovenească, în broșura „Despre orfografia moldovenească” din 1929).

La începutul anilor '30 în întreaga Uniune Sovietică a existat o tendință de trecere a scrisului diferitelor popoare la alfabetul latin, se plănuia ca însăși limba rusă să fie trecută la alfabet latin. Cu acest prilej, în 1932 a trecut la alfabetul latin și „limba moldovenească”, renunțîndu-se la gramatica lui Leonid Madan (ale cărui cărți au fost scoase din biblioteci și distruse) și folosindu-se limba română literară.

În 1937, intelectualii români și activiștii comuniști de etnie română din RASSM au fost acuzați de către autoritățile sovietice că ar spiona și ar organiza sabotaje și aproape toți au fost îndepărtați din funcțiile publice, deportați sau executați. Conform unei noi tendințe generale din Uniunea Sovietică, „limba moldovenească” a trecut înapoi la alfabetul chirilic, revenindu-se la teoria unei limbi și etnicități moldovenești diferite de cea română, fără însă să se revină în totalitate la limba literară creată de Leonid Madan.

RASS Moldovenească, în vecinătatea României interbelice.

Pentru românii din RASS Moldovenească, efectul pozitiv al creării acesteia a fost posibilitatea de a beneficia de învățământ în limba maternă. S-a dezvoltat și o literatură sovietică moldovenească, care, datorită cenzurii ideologice, schimbărilor frecvente în ceea ce se considera limbă literară și exterminării unora dintre creatori, nu a putut dezvolta opere de valoare.

Harta economică a RASSM (1938).

Constituția RASS Moldovenești din 1925 prevedea ca limbi oficiale moldoveneasca, ucraineana și rusa. Deși autoritățile sovietice au efectuat periodic campanii de „moldovenizare”, propunînd (dar nepunînd în practică) sancțiuni pentru activiștii de partid care nu vorbeau moldovenește sau stimulente financiare pentru cei care cunoșteau limba, în întreaga perioadă de existență a RASS Moldovenești adevărata limbă oficială a fost rusa, etnicii români fiind subreprezentați în conducerea RASSM.

În zonă s-a produs industrializarea de tip stalinist și în regiunea preponderent agricolă au fost aduși muncitori, cadre tehnice și profesori din toate republicile sovietice, în mod special ruși și ucrainieni. În 1938, din 14.300 de muncitori industriali, numai aproximativ 600 erau moldoveni.

Colectivizarea agriculturii în RASS Moldovenească a fost un proces chiar mai rapid decât cel desfășurat în Ucraina. S-a raportat colectivizarea completă a agriculturii republicii în vara anului 1931. Peste 2.000 de familii de culaci (chiaburi) au fost deportate în Kazahstan.

Foametea a lovit RASSM în 1925 și 1932–33, făcând zeci de mii de victime moarte de foame printre români și ucrainieni. În timpul foametei, mii de locuitori au încercat să fugă peste Nistru, în ciuda primejdiei de a fi împușcați de grăniceri. Pe 23 februarie 1932, numai din satul Olănești au fost împușcați 40 de fugari. Această tragedie a fost povestită de supraviețuitori în mai multe ziare europene. Partea sovietică a afirmat că cei care au murit au fost „elemente chiaburești cucerite de propaganda românească”.

Desființarea

[modificare | modificare sursă]

În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, în acel moment parte a României, iar pe 2 august a fost proclamată RSS Moldovenească, în componența căreia a intrat partea vestică a RASS Moldovenești și cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru. Partea răsăriteană a RASSM, inclusiv prima ei capitală, Balta, a devenit parte a RSS Ucraineană, în cadrul căreia minoritarii români și-a pierdut statutul de autonomie și orice drepturi lingvistice.

Situația demografică

[modificare | modificare sursă]

Conform recensământului sovietic din 1935, populația RASS Moldovenești era de 582.138 persoane, din care 184.046 moldoveni (31,6%), 265.193 ucraineni (45,5%), 56.592 ruși (9,7%), 45.620 evrei (7,8%), 12.711 germani (2,2%).[3]

Cei 172,4 mii moldoveni care trăiau între granițele RASS Moldovenești constituiau 66,87% din totalul de 257,8 mii moldoveni câți locuiau atunci în Ucraina. În raioanele cedate ulterior RSS Moldovenești (astăzi Transnistria) proporția moldovenilor era de 44,1 %, pe când în cele nord-estice (astăzi în Regiunea Odesa) proporția moldovenilor era de numai 18,3 %.

Harta etnică a republicii efemere conform datelor recensământului din 1926.
Datele recensămintelor sovietice din 1926 și 1935
Grup
etnic
1926 1935
Număr % Număr %
Ucraineni 277.515 48,5% 265.193 45,5%
Moldoveni 172.556 30,1% 184.046 31,6%
Ruși 48.868 8,5% 56.592 9,7%
Evrei 48.564 8,5% 45.620 7,8%
Germani 10.739 1,9% 12.711 2,2%
Bulgari 6.026 1,1%
Polonezi 4.853 0,8%
Țigani 918 0,2%
alții 2.300 0,4% 13.526 2,4%
Total 572.339 582.138
Rezultatul pe raioane a recensământului sovietic din 1926

Pe raioane, situația conform recensământului din 1926, era următoarea:[4]

Raionul Total Moldoveni % Ucraineni % Ruși % Evrei Polonezi Germani Bulgari alții
Dubăsari 42.609 28.559 67,03 6.077 14,26 2.867 6,73 4.612 27 246 16 205
Slobozia 37.617 24.341 64,71 6.537 17,38 5.714 15,19 571 22 72 25 335
Grigoriopol 30.094 13.744 45,67 4.629 15,38 3.851 12,80 1.114 33 6.315 21 387
Camenca 39.169 15.038 38,39 18.263 46,62 424 1,08 4.172 952 215 4 86
Rîbnița 47.731 17.023 35,66 23.064 48,32 1.809 3,79 4.422 1.138 28 15 232
Ananiev 62.289 21.005 33,72 32.224 51,73 2.136 3,49 6.406 164 122 8 227
Bârzula 57.823 18.521 32,03 30.717 53,12 3.804 6,58 2.978 710 446 19 628
Tiraspol 64.750 16.845 26,02 12.627 19,50 21.205 32,75 6.608 147 1.020 5.862 436
Cruteni 50.913 8.592 16,88 36.518 71,72 402 0,79 4.601 481 118 5 196
Ocna Roșie 41.249 6.472 15,69 27.203 65,95 2.161 5,24 2.718 341 2.118 19 217
Balta 75.061 1.895 2,52 70.830 94,36 316 0,42 1.246 485 17 4 268
or. Balta 23.034 369 1,60 8.826 38,32 4.182 18,16 9.116 353 22 28 138
Loc Oraș Pop. (1939) Raionul 2017 Gubernia (1792/93-1917) Țară (1569-1672, 1699-1792/93)
1. Tiraspol 43 676[5] municipiu Tiraspol  MDA Gubernia Herson Imperiul Otoman
2. Balta 17 945[6] Balta  UKR Gubernia Podolia Polonia/ Imperiul Otoman
3. Bârzula 16 795[7] Bârzula  UKR Gubernia Herson Imperiul Otoman
4. Rîbnița 11 453 Rîbnița  MDA Gubernia Podolia Polonia
5. Camenca 7 371 Camenca  MDA Gubernia Podolia Polonia
6. Grigoriopol 7 332 Grigoriopol  MDA Gubernia Herson Imperiul Otoman
7. Codâma 6 418 Codâma  UKR Gubernia Podolia Polonia
8. Ananiev 5 918 Ananiev  UKR Gubernia Herson Imperiul Otoman
9. Dubăsari 4 520 Dubăsari  MDA Gubernia Herson Imperiul Otoman
10. Slobozia 12 041 Tiraspol MDA Gubernia Podolia Polonia

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Hartă a RASSM din 1930 în „limba moldovenească” a anilor 1920
  2. ^ Elena Negru - „Politica etnoculturală în RASS Moldovenească”, Editura Prut Internațional, Chișinău 2003
  3. ^ 1926 Crearea RASSM
  4. ^ Nistor, Vechimea... p.4; King, p. 54
  5. ^ [1]
  6. ^ [2]
  7. ^ [3]

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Octavian Țîcu (2021), Istoria RASS Moldovenească (1924-1940), Radio Europa Liberă Moldova:
  1. Între „proiect național” și imperialism sovietic
  2. Regiunea transnistreană de la Țara Moldovei la anexarea rusă
  3. De la anexarea rusă la revoluția bolșevică
  4. Revoluția rusă și Congresul Moldovenilor de la Tiraspol
  5. Contextul apariției „Moldovenismului Sovietic”
  6. Marea dezbatere între „românizare” și „moldovenizare”
  7. Interferențele Kominternului
  8. Inventarea limbii „moldovenești” sovietice
  9. Latinizarea și Marea Teroare

Legături externe

[modificare | modificare sursă]