Tunelul Capra-Bâlea

Tunelul Capra-Bâlea

Intrarea sudică în tunel
Privire de ansamblu
Nume oficialCapra-Bâlea
LocalizareMuntele Paltinul, Munții Făgăraș,  România
Coordonate45°35′54″N 24°36′59″E ({{PAGENAME}}) / 45.59833°N 24.61639°E45
Altitudine2.025−2.042 m
Statutîn folosință
Drum DN7C
Portal 1portalul de sud (Județul Argeș)
Portal 2portalul de nord (Județul Sibiu)
Statistici
Început lucrări1970
Deschis1974
ProprietarCNAIR
Traficrutier
Taxăfara taxă
Indicatori tehnici
Lungime884
Nr. de tuburi1
Număr de benzi2 bidirecțional
Cota maximă2042
Deschiderea tunelului3,60 m
Plan de încadrare
România
Tunelul Capra-Bâlea se află în România
Tunelul Capra-Bâlea
Tunelul
Capra-Bâlea
Poziția tunelului pe harta României
Arealul Tunelului Capra–Bâlea

Tunelul Capra–Bâlea[1] (găsit și sub numele de Tunelul Bâlea Lac)[2][3] este un tunel rutier montan situat pe DN7C (Transfăgărășan) la cota de maximă altitudine a acestuia (2042 m).[4]

Tunelul se întinde pe teritoriul a două județe, portalul de sud se află în județul Argeș iar portalul de nord în județul Sibiu.

Date geografice

[modificare | modificare sursă]

Unește rutier văile glaciare[5] Bâlea – situată la nord și Capra (prin intermediul circului glaciar drenat de pârâul Pisica) – situată la sud [6], asigurând la nivelul Munților Făgăraș trecerea între sudul Transilvaniei și nordul Munteniei. Tunelul – care se află la distanța 116 km și 300 m de la originea argeșeană a DN7C[4][7], străbate creasta Făgărașului între vârfurile Paltinul (2398 m) și Iezerul Caprei (2417 m)[6] pe sub muntele Paltinul[8], între cotele 2.025 și 2.042 metri.[9]

Spre vest se găsește Pasul Lainici iar spre est Pasul Giuvala. Cea mai apropiată gară de cale ferată se află la Halta Cârța[10] pe Magistrala CFR 200.

Caracteristici

[modificare | modificare sursă]
Tunelul Capra-Bâlea iluminat, direcția nord (6 octombrie 2022)

Este cel mai lung tunel (887 m[7])[8] și în același timp lucrarea de artă rutieră situată la cea mai mare altitudine[9], din România. Galeria sa are o înălțime de 4,4 m.[8][9] În interior se află un trotuar cu o lățime de 1 m alături de o bandă de circulație cu lățimea de 6 m[7] și câteva refugii.[9] Aerisirea se face natural prin intermediul curenților de aer.[8][9] Are la intrări porți metalice[9][11] ce se închid iarna, dotate cu uși pentru accesul pietonal.[9] Actual tunelul este din nou iluminat electric[11] (din 2011, vezi imaginea).

Construcția sa a început în 1972[7], străpungerea muntelui a fost realizată în toamna anului 1973[12] și inaugurarea s-a făcut în 1974 – când a fost și iluminat artificial[4], ulterior această facilitate lipsind [9] pentru multă vreme. Construirea a fost încredințată Trustului de Construcții Hidroenergetice București, la activitate participând aproximativ 120 de lucrători, din care 60-70 angajați civili din partea trustului și restul – militari geniști. Sediul coloniei de lucru a fost stabilit în Căldarea Mioarelor.[12] Pe parcursul activității au fost și victime umane.[12]

Valea glaciară Bâlea

Obiective turistice de vecinătate

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Normativul ..., din 01.02.2021, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Art. 13, Alin. 4
  2. ^ Normativul ..., din 01.02.2021, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Art. 32
  3. ^ Dumitru Iordănescu; Constantin Georgescu, CONSTRUCTII PENTRU TRANSPORTURI IN ROMANIA - VOL. 1, 2, București, 1986: CCCF, 559+671 pag.; 
  4. ^ a b c Transfăgărășan - drumul printre munți, portalul DN7C transfagarasan.info, accesat 2013.11.26
  5. ^ 2.2.2. Munții Făgărașului – 2.2. Relieful glaciar din Carpații Meridionali – Aspecte regionale ale reliefului glaciar din România – Studiul reliefului glaciar și periglaciar în România, Referat științific, Vuia Florin, Universitatea de Vest din Timișoara, p. 63-69
  6. ^ a b de [Harta montană a zonei Bâlea – Podragu]; Das Bîlea– und das Podragu– gebirge, accesat 2013.11.27
  7. ^ a b c d Tuneluri pe rețeaua de Drumuri Naționale Arhivat în , la Wayback Machine., Prezentarea generală a rețelei de drumuri – Compania Națională de autostrăzi și drumuri naționale din România, accesat 2013.11.26
  8. ^ a b c d Drumul care împunge cerul, 10 septembrie 2007, ziarul Evenimentul Zilei, accesat 2013.11.26
  9. ^ a b c d e f g h Caravana Jurnalului, pe Transfagarașan, 23 iunie 2005, ziarul Jurnalul Național, accesat 2013.11.26
  10. ^ România – atlas rutier , Ed. Cartographia Ltd., Budapesta, 2008, ISBN 978-963-352-64-0
  11. ^ a b Google Stret View
  12. ^ a b c Opt ani la tunel, 25 iunie 2005, ziarul Jurnalul Național, accesat 2013.11.27
  • Ministerul Transporturilor și Infrastructurii; Normativul privind circulația rutieră pe drumurile montane, drumul național DN7C "Transfăgărășan" și drumul național DN 67C "Transalpina" - indicativ AND 615-2020, din 01.02.2021; Monitorul Oficial, Partea I nr. 223 din 04 martie 2021
Literatură suplimentară
  • Epopeea Transfăgărășanului, Romulus Lal, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1975

Legături externe

[modificare | modificare sursă]